Amintirea unui mort
Viata a fost marcata de intuneric Cand am pornit pe drumul meu. Si sud, si nord m-au rastignit - Trebuie sa iert roza vanturilor Plictisita de lumina.
A fost vreodata primavara ?
Am numarat in genele-ti plecate Atatea flori stinghere, lacrimande... In irisul marit de ape calde Poduri se daramau. In apa mea cresc flori.
Sahara zilelor noastre
Vulcani si lava, cetati prabusite Suspina Sahara zilelor noastre. Iar apa ce curge prin fum de coloane Este sarata, adanca si rece - E lacrima noastra.
Stiai
As fi vrut sa surad Privindu-te in ochii Ca doua ape vii Ce-mi cercetau gandirea. Stiam ca vei privi Prin mine afirmarea Atator lucruri mute Ce
Cantecul inorogului
Am cântat mai mult decat odinioară Și simt cum in puterea unui strigăt Rănile mi se inchid. Am strâns in mână picurii cei răi De vene arse și căderi abstracte Și printre zgomotele
Despre viata...
E seară, plouă si e frig, Banal dicton al existenței noastre... Dar, fără fondul fără de culoare N-am ști bătaia aripii in noapte. Pulsul creste, iar colivia geme... E-o libertate in
Autobiografica
Cum m-aș putea identifica cu mine Cum aș putea semna acest caiet Daca prin vene imi curg atâtea nume Si atâtea muze capul mi-au spalat ?
