Trepadus Bogdan

Vă văd mereu, vă văd că stați Emiteți gânduri la grămadă Și am o impresie vagă Că voi doar vă jucați.

Foarte frumos vis e viața deși uneori nu-mi dau seama dacă e reală sau nu. Nu-mi dau seama dacă exist sau trăiesc un vis și ajung la început, unde spun: foarte frumos vis e viața și

Protestez vehement În trecut și în prezent Ca un haiduc fur de la cei bogați spiritual Să dau celorlalți un bobârnac mental.

Măsor timpul ce-a trecut În lungime de-un sărut, Măsor zilele de vară C-o ruletă și o sfoară.

Ploaia vrea să mi te-omoare Căci în pragul casei ești Nu știu încotro privești Colorata mea prea floare.

Sunt într-un lagăr comunist/ Zi de zi încetez să exist/ Sufletul mi-e vândut fără voia mea/ Sunt legat la ochi pentru-a nu putea vedea/ Ce mi se-ntâmplă, sunt torturat/ Îmi plăcea mai mult când

Dacă totu-i relativ În relație cu Terra, Am să distrug bariera Dintre acțiune și motiv!

Zac în mine doruri multe Și doar câteva dispar Ca soarele după munte Dup-un anumit tipar...

Să mă-ndoiesc a exista E peste putința ființei mele. Cum nu pot defecte corecta Deci am să rămân cu ele.

Parcă te-am mai văzut: În rochie albă Cu geantă de braț Și o privire minunată. Parcă te-am mai văzut: Un iris, o floare Și tot e-un zâmbet, Zâmbet de privighetoare. Parcă te-am mai

-Hai să ții de drum când plec eu cu tractorul! -De ce? Mai bine învărt eu de drum și tu stai în centru! -Sau mă-ta...!

Să-mi întorc privirea în trecut? Dacă nu găsesc nimic? Oare pot să-ți interzic Adevărul absolut? Să rămân lângă prezent, Când totul e trecător? Sau să-mi fac abonament La gândul

Și iubirea ce-am purtat-o Și o port în continuare Pentru ea-i o refuzare A trăirii, și-a uitat-o!

Azi s-a terminat timpul. Și a început alt timp. Hai să numărăm împreună secundele! Să nu mai lăsăm tristețea să învie timpul...

Eu consider că nu mă exprim vulgar atât timp cât vorbesc despre realitățile citadine. Dar trebuie să mă supun legilor societății în care trăiesc...

Cum e să fi fiu de patron? Ai vrea să furi măcar un milion, Nu te lasă conștiința, n-o lua în seamă Dacă intri la-nchisoare ai să vezi ce înseamnă. Zi de zi pe stradă cu buzunare goale Și în

Ai venit cu primăvara Te-am pus în grădina mea Să te-ascult când vei tăcea Propovăduind schimbarea.

Mi-e tot mai greu că nu te văd Și-mi plâng nopțile în suflet Drumu-n față mi-este gol Și nimeni nu mai râde. Arunc pietre și privesc Zborul lor maiestuos Mă gândesc că te iubesc Și ele nu

Chect it out, plouă! Plouă! Nu se oprește curând! Are you sure? Don\'t worry, e fără zahăr! Normal că n-are zahăr, ploaia e sărată. De când?!? De când pleacă din nor și până ajunge pe pământ. Și dacă

Unde este ușa, ca să pot ieși?

Călăi ce taie-n carne vie și fulgeră prin tunele slab luminate clarvăzători cu puteri închipuite sunt profesorii În ziua tezei.

Au trecut două\'j de ani și or să treacă iară Românul va fi transformat într-o mică fiară Nu vrem un președinte, îl vrem pe Dumnezeu Sau poate devin politician chiar eu.

Oare pot să fiu rasist Și să dau sfaturi la lume Din postura de-optimist Și să fie toate bune??

Nu mai vreau reguli. Sunt sătul de supunerea asta oarbă, nici nu știm unde se va ajunge. Vă instig pe toți la NESUPUNERE, măcar până v-om da de vremuri/locuri mai bune.