Trepadus Bogdan

În primul rând: nu știu cum am putut face acea greșeală gramaticală, deobicei verific de 2 sau 3 ori ce scriu.
Doi:de ce să nu folosesc majuscule?
Trei: țip într-un borcan cu fundul spart, îndreptat într-o anumită direcție. Dar am și un proiect la care lucrez și habar nu am când îl voi termina.
P.S.:vă mulțumesc că mi-ați atras atenția asupra greșelilor!

Deși nu mă așteptam, am înțeles tot ce ai scris. Însă, în secolul luminii și al vitezei, lumea nu mai vrea să se gândească la aceste lucruri \'banale\'. Oare mai există dragoste, sau a rămas ceva în mintea noastră care dorește să îi ia locul?

Din acest moment, partea a doua a comentariului tău e irelevantă

Voi lua în considerare sfaturile tale, dar înainte vreau să spun ceva. Stilul meu e bazat pe muzica rap pe care o ascult și cu greu m-aș putea despărți de el, pentru că mă reprezintă. Și mai cred că în asta constă originalitatea.

Priveam în norii obosiți
Ce goneau spre vest grăbiți
Cu un telefon în brațe
Îmi făceam multe speranțe

Tot ce sunt tu ai făcut
Cu minte, mâini și un sărut
Deși timpul ne presează
Domnul întregi ne păstrează

Deși nu pare mai succint:
N-am vrut să plâng sau să mint
Am vrut ca ce-mi iese din gură
Să fie dragoste pură

Și tot ce am simțit odată
În suflet mi-a lăsat o pată
Eu sunt unic și cu tine
Vreau să-mpart trei vieți în zile

Fără mine ai fi un om normal
Ce nu zâmbește, e sumbru și brutal
Ochii te urmăresc la fiecare pas
Inima îmi bate mai iute ca un ceas

Ești așa perfectă, privind din orice unghi
Să fim noi împreună doar un singur trunchi
Și din cauză că vrem apropiați să fim
Pot doar să realizez că încă ne iubim.