Trepadus Bogdan

Învață să treci dincolo de mirosul de căcat dincolo de culoarea maronie și senzatia de vomă mergi printre conținuturi de stomace și cadavre disecate de o fetiță de zece ani cam asta visez

M-ai prins când nu eram pe fază pusu-m-ai în borcan da' ce? eu n-am voie să trăiesc? ce dacă-s doar o muscă... am să bâzâi până am să ies.

-Hai să ții de drum când plec eu cu tractorul! -De ce? Mai bine învărt eu de drum și tu stai în centru! -Sau mă-ta...!

Protestez vehement În trecut și în prezent Ca un haiduc fur de la cei bogați spiritual Să dau celorlalți un bobârnac mental.

Și iubirea ce-am purtat-o Și o port în continuare Pentru ea-i o refuzare A trăirii, și-a uitat-o!

Mi-e tot mai greu că nu te văd Și-mi plâng nopțile în suflet Drumu-n față mi-este gol Și nimeni nu mai râde. Arunc pietre și privesc Zborul lor maiestuos Mă gândesc că te iubesc Și ele nu

Zac în mine doruri multe Și doar câteva dispar Ca soarele după munte Dup-un anumit tipar...

Din sine-mi a țâșnit un dor Ce-mi uscă gândul la amiază, Trebuie să fiu pe fază, Amintirile îmi mor.

Azi s-a terminat timpul. Și a început alt timp. Hai să numărăm împreună secundele! Să nu mai lăsăm tristețea să învie timpul...

Față de spasm, cap de hidromagazie de lemne, copilu\' lu\' dovleac în colțuri cu șuruburi de piatră în banana mamei tale de splină arsă cu scrum de țigară cu ciorbă de analfabeta căruciorului de

Foarte frumos vis e viața deși uneori nu-mi dau seama dacă e reală sau nu. Nu-mi dau seama dacă exist sau trăiesc un vis și ajung la început, unde spun: foarte frumos vis e viața și

Soldățelul de plumb și-a luat în spate hidromagazia cu lemne pentru că promisese să i-o ducă microjderului cu capsa pusă. Însă pe drum a dat de o băltoacă cu cioc și a rămas să bea cu paiul. Broasca

Ai venit cu primăvara Te-am pus în grădina mea Să te-ascult când vei tăcea Propovăduind schimbarea.

Unde este ușa, ca să pot ieși?

Oare pot să fiu rasist Și să dau sfaturi la lume Din postura de-optimist Și să fie toate bune??

Cum e să fi fiu de patron? Ai vrea să furi măcar un milion, Nu te lasă conștiința, n-o lua în seamă Dacă intri la-nchisoare ai să vezi ce înseamnă. Zi de zi pe stradă cu buzunare goale Și în

Or mai fie destui ca mine Să vrea doar răul din bine. Și de-aș fi unic în lume N-aș ezita să fac glume.

N-am sa-ti mai scriu versuri de dragoste fiindca nu pot. Si timpul de l-ai da inapoi n-am sa accept. O singura inima am in piept, dar poate iubi cat pentru amandoi.

Ați promis că nu intrați În jocul timpului nebun Chiar de voi nici nu știați Vieții voastre capăt pun.

Măsor timpul ce-a trecut În lungime de-un sărut, Măsor zilele de vară C-o ruletă și o sfoară.

Călăi ce taie-n carne vie și fulgeră prin tunele slab luminate clarvăzători cu puteri închipuite sunt profesorii În ziua tezei.

Plouă... strop cu strop la marginea trotuarului fulgere ieșite din convalescență taie pământul ud dragostea este o ploaie A sufletului cu vorbe dulci.

Să-mi întorc privirea în trecut? Dacă nu găsesc nimic? Oare pot să-ți interzic Adevărul absolut? Să rămân lângă prezent, Când totul e trecător? Sau să-mi fac abonament La gândul

Plopii și-au întors privirea către asfințit, catre soare....și ea vorbea cu veverițele. Eu eram în urmă și gândeam cu voce tare. Tăria sufletească a acelei după-amieze m-a urmărit în lunile de