Traian Rotărescu
Verificat@traian-rotarescu
Născut pe 1 Iunie 1981 la București. Primul îndemn "oficial" de a continua să mă dedic poeziei îl datorez D-nei Constanța Buzea, îndemn primit în numarul 24 din iunie 2003 al "României literare". În același an, în iulie , este consemnat și debutul literar în paginile revistei "Argeș", Nr.22,publicație aflată…
Cantecul lui Carmen, pe tacute, nu cred ca poate fascina pe nimeni.Eu nu l-am auzit.
Pe textul:
„Lila" de Mihail-Adrian Simion
Pe textul:
„foaie pentru minte" de Florin Hălălău
RecomandatAsta pentru ca Mihail nu da aici definitia nici unui om.
Pe textul:
„Lila" de Mihail-Adrian Simion
Sirena, oricum ai lua-o, tot \"nu gadila placut urechea\".
Eu nu vreau pamant! (mosie literara) :)) dar sunt dechis sfaturilor harsitilor vornici.
Pe textul:
„Alt divan la Deko" de Traian Rotărescu
Poate si din cauza contextului ( el vorbind din sala, cat timp eu stateam in fata, neputand nota) dar si dinainte parerile lui nu mi-au atras atentia referindu-se strict la creatia autorilor propusi in cenaclu.
Nimeni nu neaga ca orice subiect literar de actualitate este interesant, mai ales din perspectivele de abordare \"din interiorul fenomenului\", oferind astfel si celorlalti sugestii, strategii, etc..in legatura, in principal, cu politicile editoriale care sa-i scoata pe piata, numai ca, din puctul meu de vedere, intr-o cronica vizand creatia membrilor poezie.ro \"nu tot ce zboara se...mentioneaza\".
Punct pe care mi-l asum, laolalta cu stangaciile intersului meu fluctuant.
Let\'s call it \"subiectivism\"
Pe textul:
„Alt divan la Deko" de Traian Rotărescu
Într-adevăr, e un sens al continuării și în evoluția strategiei șahistice al cărei obiectiv, pe termen lung, NU poate fi prevăzut din poziționarea \"piesei\" la parter; liftul fiind doar \"mâna\", vizibilul care acționează nu și \"creierul\" din spatele respectivei mutări.
tu
spui că oamenii care nu te văd te ucid
cel puțin o dată pe zi
Admirabil fragment, m-a dus cu gândul la Damien Rice-9 Crimes.
Girafa din final e o apriție cam stridentă prin exotismul ei, în această dimineață mohorâtă, cu soare zgârcit, pe care, mă-ntreb, odată prescris ca hap și înghițit, oare ce l-ar mai aduce înapoi?
Pe textul:
„matinală" de ștefan ciobanu
imposibil de redat
într-o scrisoare
imposibil de întins de îngenunchiat
de agonisit
Poate ca vrei sa spui imposibil de pastrat pt ca e clar ca \"precizia acelui sentiment a existat din moment ce te referi la ea.Ca apoi a disparut, nerepetandu-se, o rara avis, e plauzibil, insa exista si posibilitatea ca sa fi fost pastrata in primitoarea \"mapa\" a memoriei (afective) asadar poate fi evocata, nu ca in \"eternal sunshine of a spotless mind\" -ce lung titlu! :)
da, spui \"imposibil de redat\" dar asta nu inseamna \"imosibil de tinut minte\", poate doar ceva care rezista tocmai pt ca e \"imposibil de redat\" deci are ceva \"unforgetable\"
Restul e cat se poate de reusit
Pe textul:
„Seven Seas Black Linen Pirate" de alice drogoreanu
Am omis numirea autorilor IN articol deoarece este prima data cand a trebuit sa lucrez singur cu introducerea tagurilor, neavand experienta si nici posibilitatea folosirii html-ului pana acum.
Pe textul:
„Alt divan la Deko" de Traian Rotărescu
mi-ai trezit interesulpt Panu, o sa-l caut in biblioteca virtula, nu doar in Cismigiu =D pai, citatele alea de care e impanat articolul nu-s de florile marului, au o stricta aplicabilitate intrucat ceilalti agonisti care nu ajung la deko nu stiu ce anume v-a atras voua, comentatorilor, atentia.
Deocamdata sunt de-abia la inceput, nescriind in acest gen.
Cosmin,
pana sa-l cunosc ( destul de recent) pe Ioan Peia si chiar dupa aceea, nu mi-am permis sa ma bat pe burta cu dansul (nu e vorba doar de etate ci de experienta poetica).In plus dupa cum arata si poza, nici dumnealui nu apare la cenaclu in tinute protocolare.O cronica literara n-are nevoie sa degenereze in detalii \"paparazzo\", decat doamne fereste, daca e atat de anost respectivul cenaclu si trebuie \"surescitat\" recurgand la picanterii.
Ma bucur ca ma validezi cu acel OK, ca doar tu scrii, nu gluma, pt marele public.
Pe textul:
„Alt divan la Deko" de Traian Rotărescu
despre care nu-ți spune nimeni niciodată
Forta, bucuria, gingasia nu sunt simple amanunte, o stii prea bine, in asemenea momente cand, asemeni planetelor aflate in conjunctie favorabila, te simti invadat de ele, atunci fiindca dinainte iti vor ramane mereu necunoscute, in teorie: \"de ce nu scrie nicăieri
de ce nu se găsește undeva astta?\"
Asadar doar simpla cunoastere a unor denumiri e inutila in absenta acelor \"arii necunoscute\" care-ti dau fiori, arii in prezenta carora forta bucuria si gingasia devin, cu adevarat, niste faruri calauzitoare in intunericul confuziei, fie si ritualice: \"mereu e o scenă se inventează o distanță
niște gesturi
un ritual\"
Deceptia in urma careia tresari vine datorita exactei intelegeri a neconcordanti/telor dintre premize (asteptari) si desfasurarea (consumarea in fapt) a acelor \"great expectations\" care se dovedesc numai un \"efect erotic\" in cele din urma.
Frumosul, asa gol sarac si irelevant cum e, atentie, in starea normala, nu de gratie nu poate determina niciodata sufletul \"sa vibreze urias, rosu\"
Pe textul:
„amănuntele necunoscute" de alice drogoreanu
Pe textul:
„Impalpabil" de Traian Rotărescu
Zi-mi un lucru care sa nu fie \"rastiut\"...
Pe textul:
„Impalpabil" de Traian Rotărescu
Surprinzator,\"domnul rotarescu\" nu a citit inca romanele amintite...
Multumesc pentru sugestie si comentariul elevat.
Pe textul:
„Impalpabil" de Traian Rotărescu
Imi pare bine ca , in forma asta rezmativa ti-au atras, totusi, atentia.
Pe textul:
„Impalpabil" de Traian Rotărescu
Apele nu pot fi sparte, de asa ceva cel mult tulburate, pt. ca lichidul isi va reveni mereu, era altceva daca spuneai \"pulverizate\". In plus era improbabil chiar daca dadeai de inteles ca ele, apele, ar fi fost inghetate, pt a justifica \"spargerea\" findca nu se sparg pr-zis, ci sloiurile, crusta de gheata care s-a format la suprafata lor. da, m-am prins ca te referi la apele ochilor, ziceam doar de procedeele la care te-ai gandit, iar \"apa sparta\" indiferent de metafore nu se sustine.
alunecare peste chipul meu
pârtie fără capăt\"
versurile astea le gasesc cele mai bune, insa nu justifica, per ansamblu, steaua.
Pe textul:
„Albastru regal" de Laura Cozma
dar ce posibilitati coloristice mai exista pentru zapada? -si nu combinatii ale zapezii cu alte elemente :))- e taxabil \"DE\"-ul in primul rand, daca asezau doar \"albul zapezii\" era mult mai firesc.
\"din fântâni se ridică o ceață grea prevestind însingurări cu trup de fum \" -da aici incosistenta, atat a cetii cat si a fumului ramane aceeasi in metamorfozarea singuratatilor, datorita SUCCESIUNII; in cazul unei inversiuni a celor doua elemente ar fi fost oarecum greoaie: \"din fantani se ridica un fum gros prevestind insingurari cu trup de ceata\".
\"niciodată piatra nu va acoperi durerea aceastA A ta\" -senzatie (usoara ce-i drept) de poticneala -anacolut??. Nu sunt sigur de termen, insa putea fi evitata: \"aceasta durere a ta.\"..sfasiind...
\"păsări negre cântau spre capătul lumii tristețea.\"
Sincer, imagini mult prea patinate pentru a mai atrage atentia, ba din contra devin chiar balast.La fel, alegerea unei inversiuni lustruite si ea, de mult apuse ca procedeu: \"pecete însemnând neștiute de nimeni hotare\". De ce sa complici rostirea simpla,(hotare nestiute de nimeni) scotand cu ostentatie \"izul poetic\", pt a fi sigura ca va fi remarcat?
\"prin înserări cenușii gândul va ajunge în casa drumului tău.\" Din moment ce gandul va ramane vesnic ratacitor, \"pe drumuri\", fie si in CASA unuia din ele (casa presupune a priori popasul odihna refugiul, chiar stagnarea, in orice caz acel liman care pune capat drumurilor) ce fel de casa ar mai aceea? Cui i-ar folosi (si foloseste) aceasta constructie ideatica?
Demna de admirat, din toate punctele de vedere, \"prietene, o luntre albă va veni să îți aducă privirea mea călătoare\"
Asta da! :)
Pe textul:
„Cuvinte din departele iernii" de Dana Banu
Nu suna deloc a scenariu pervertit, la momentul respectiv controversa daca animalele sunt \"doar niste automate fara suflet\" procupa pe multe din spiritele luminate ale vremii, filozofi, Descartes, Beyle, Leibniz, teologi, universitari etc...
Apoi introduci mecanicismul erei idustriale redat de binecunoscutele miscari ritmate produse de sistemul biela-manivela.E naturala asocierea cu locomotivele cu aburi care, evident \"pufaie\" se-ntelege de la sine..dar ce si-au gasit dumnealor sa pufaie?!?! Tocmai \"bariere\"...asadar acolo unde ar trebui sa se opreasca din miscarea care producea alternanta pufaiturilor.Scuzabil eete pt ca nu SUNT, pr-zis locomotive ci un \"tu\" nenumit..deci ai scapat ca prin urechile acului..so far.
\"telecomanda victoriana\"- ce intelegi prin asta? \"setarea\" automata a firii umane constransa la o morala artificiala si pretioasa? Pt ca telecomanzile, in epoca victoriana n-au existat nciodata.( cele pe care le stim noi)
\"zbătându-se demențial\"
Aha..gotcha..te contrazici, intr-un mecanism care functioneaza ireprosabil, dupa un blue print infailibil, in care toate \"rotitele\", articulatiile, parghiile, resorturile sunt unite de (iarasi recurg la un termen oarecum filosofic) \'armonia prestabilita\", haosul , subinteles de \"zbaterea dementiala\" n-are ce cauta, doar daca nu e vorba de un mecanism DEFECT.Altfel, nici macar nu poate fi numit, acel agregat de piesa stricate, \"mecanism\"-animal sau nu...Se desprinde concluzia ca \"jocul tau preferat\" e imprevizibilul.
Finalul mi-a placut.
Pe textul:
„Mașina animală" de alice drogoreanu
Trebuia sa citez:
\"Această formidabilă patrie de buzunar
Sfîrșește încet prin a-mi suplini natura\" si
\"Cum își înghite el singurătatea nu zice\"
Sa-nteleg ca la stres scrii mai eficient? :(
Pe textul:
„X" de corina dragomir
Recomandatcat de altfel poate fi?
Pe textul:
„viața e frumoasă așa că dă-i bice" de alice drogoreanu
Alice a gasit un titlu foarte bun: julieta e a \"orsicui\" adica datorita ei, demitizarea se propaga continuu, legiunilor dezamagitilor, le vor urma cele ale convertitilor and so on.
Pe textul:
„Julieta orișicui sau Jam nepărtinitor la drum de seară A&T" de alice drogoreanu
