După amiaza unui clasic

1 min lectură·3 aprilie 2011

Mediu

De la o vreme,

nu-mi mai dau seama

dacă aniversez sau comemorez…

Schimb săli de așteptare

dar nu mai continui să merg.

Iluzia mișcării provine din faptul

că întâmplările, situațiile

au început să treacă prin mine

fără să lase urme și fără să zăbovească

nici un pic, ca trenurile internaționale

printr-o gară de provincie,

până când iureșul se stinge

iar țârâitul greierilor reface monotonia,

aducându-ți aminte că nu exiști.

Analizele sunt bune,

funcțiile vitale întrețin tabieturile

(sau invers),

scrisul – de nicăieri spre nicăieri –

devine eveniment

iar „viața” – violon d’Ingres;

ca s-o întrețin, totuși,

frazez tot mai elocvent în amiază

numai despre echilibru, rațiune, măsură

pentru că dragostea e un cuvânt prea mare

care nu mai încape în vocabular,

în timp ce mila-umila

se dovedește tot mai încăpătoare

(și confortabilă, la ora bilanțului !)

mai ales când te strecori și tu

pe sub fustele ei

ponosite.

(\"Și totuși, rodim\" - 2007)

014.030

Traian Calin Uba. “După amiaza unui clasic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/traian-calin-uba/poezie/13976641/dupa-amiaza-unui-clasic

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Prea multe cuvinte, parcă te-ai chinui să explici ceva simplu unuia greu de cap... Sau poate că mi-e dor mie de liniște:)