Tonca Oana

Timp masurat in pasii Pe care ii alerg spre munca, In banii care mi se pierd in buzunar In feliile de carne aruncate in tigaie In discutiile tastate pe calculator In miscarile mute ale aerului

Viata e formata din miracole in care nu crezi pana ti se intampla, din miracole care iti ofera o raza de soare si-apoi te arunca intr-o gaura neagra existentiala care te descompune fara sa iti dai

Ma doare cand ma ung cu timp Pe aripile grele Ce-au sa cada Impreuna cu mine Dincolo de bariera tacerii Devenind clipe de intuneric Intr-o continua ruga Inaltata omului din spatele

Privind spre orizonturile pustii Ale altor calatori…pierduti in drum Si eu sunt mereu alt calator Poate pierdut, poate regasit Sau doar in cautarea unui drum Pe care ma aflu dar nu

Mi-e somn de tine Cu ochii deschiși Să te privesc, ținându-te pe vărfurile irișilor mei pustii, Să arzi ca o lumanare Din ceara contrafăcuta Gol de piele și unghii Să fii liber precum Un

La sfarsitul prograumlui, Cand se lasa cortina Actorii isi pun mastile Si se indreapta spre casa. Fiecare ia la pachet Un zambet Si o pereche de aplauze.

Mergand cu capul in nori..desi cu picioarele pe pamant..intr-una din zilele ce au trecut am observat fara sa vreau o masina pe al carei parbriz se lafaia impozant si fara jena, cu un \"look\"

Adevăruri simple, de care nu ai cum să scapi. Ca niște cărți, pierdute în rafturi. Gândite și scrise de niște nume anonime. De ce se vând și cum le alegi? E simplu… Cărțile, sun ca niște oameni.

Mă văd înconjurată de umbre Dispuse într-o simetrie corectă Ca o placentă din care Urmează să mă nasc Din mine dincolo de mine Pășind peste orizontul privirii. În stânga, umbra mamă, În

La început era mic… Ca un crâmpei de soare. Apoi, încet, și-a pierdut lumina și a rămas incolor și fără vreo formă anume. Doar idee… probabil. Idee fără idei, ca un fel de înveliș. Mai târziu, a

Spunea un poet că “veșnicia s-a născut la sat” Și l-am crezut, sau poate doar am vrut să-l cred Până mai ieri când umbrită de vreme, Veșnicia s-a terminat plastic În fața ușii de la

Era toamna printre noi cu plumb si Bacovia si tigari ieftine fumate intr-o cadenta de vres alb pe zidurile cu carii si plagi din spatele scolii sangerande unde noi crosetam infinit si aruncam

Mi-e gestanta lumea cu mine si-ncerc sa ma nasc iesind din timp si materie, si rupandu-ma de tine ca de un cordon ombilical ce ma arunca in corporalitate si ma hraneste cu timp aratandu-mi

Incep sa te pierd in zorii altei dimineti Si astept sa vina … mama…sau doar ceasul Sau poate alarma unei masini sa ma trezeasca iarasi Privind spre alte orizonturi, sau aceleasi, Poate doar

Rotunduri colturoase de cerc… Savarine si furculite de plastic Cutii de bere continand mii de sperante …si o singura sansa Crème antirid si telefoane mobile Tu dincolo de orizont Eu in

Ne pierdem in fumul metaforic Al tigarilor unelte-intelectuale Fumate cu nonsalata Si cu un aer aristocrat Dincolo de avertismentul de pe pachet Si gustul amar Cu sloganul evident (al ochilor

Am dat ceasul înapoi Doar cu câteva ore cât să am timp Să mă furișez pe geam (Da, eu am murdărit peretele cu urme adolescentine de bocanc) Îți mințeam ceasul în fiecare seară Și dimineața îmi

Nu. Poeții nu scriu poezii. Ei se dezbracă în fața mulțimii indiferente. Și doar atunci când hainele și-au pierdut sensul undeva, pe scena abjectă se murdărește cu prima gură de aer un

Au început să crească frunze pustii Pe primăvara dintre noi Și am rămas ca doi copaci fără sevă Înfipți în pământul privirii înapoi. Tu cu brațele spre cer Și eu cu brațele spre pământ Sau

Am fumat o țigară cândva Din setea oarbă de a-mi intoxica plămânii Și din dorința de a trece dincolo de timp și reguli mai mult sau mai puțin morale Poate doar formale și urmate din respect

“Angelos” înseamnă mesager în greacă. De aici vine numele de înger. Ființă oarecum supranaturală, spirit. Fără corp. Înzestrată cu inteligență, voință, emoții. Despre îngeri se spune că nu au sex,

Definim și ne punem întrebări. Interpretăm. Tragem concluzii. Avem, firește, idei. Despre orice. Că avem sau nu dreptate, asta e altceva. Până la urmă, în unele cazuri, când vine vorba despre idei,

Era într-o luni, pe la 11 seara, când clopotul bisericii sure a început să bată. Ritmic. De câteva ori. Mai repede, mai încet. Apoi s-a oprit. Cei câțiva săteni care nu dormeau s-au gândit că o fi

De la naștere am călcat pragul altui trup (la mâna a treia și fără garanție se pare pentru că se zbârcește și uneori necesită reparații dureroase) Sau poate al altei vieți Numită Adam sau