Tomescu Ionut

am luat o clipă și am împărțit-o în două apoi în trei, în patru... chiar în nouă, m-am întrebat cum ar fi să trăiești printre fragmente de clipe și să înveți iar să iubești, fără a apela la

Astăzi, oglinda s-a spart când am vrut să mă privesc în ea dar eu, eu am adunat cioburile care s-au împrăștiat fiindcă vroiam sa văd... De nenumărate ori am pus cioburile în altă ordine, dar nu

\"O să fii judecat și pedepsit\". Acestea au fost cuvintele care i-au rămas în cap. Toată noaptea s-a zvârcolit în celula friguroasă și n-a putut să doarmă deloc, de parcă acele cuvinte erau

de cand mi-am ridicat privirea am uitat sa vad, acum incep abia-abia sa privesc. pamantul asta de pe palme ma face sa ma simt murdar, si tu iti privesti mainile? ma

orasul parca e trist afara parca ploua inima mi se sparge in doua, nu stiu cat mai rezist. e toamna iar in sufletul meu anotimp amar in jur fosnet bizar imi vine sa plang mereu... cladiri

l-am auzit pe adam vorbind aiurea visand la ziua cand nu vorbea cu sine insusi... inca isi cauta cuvintele. o istorie de mult trecuta inca isi cauta invinsii printre ruine printre pietre

drumuri care se terminau inainte chiar sa inceapa n-am mai strabatut de acum cateva clipe, ciudat perete intre mine si tine e transparent,dar mult prea gros sa ne auzim, nici macar nu ne

-pt inceput,cu ce vrei sa incep? -cu titlul! -e vechi? -e nou,acum mi-a venit in minte! -e important? -un titlu mereu e important! -bine,dar sunt si alte lucruri

au mai ramas cateva cuvinte unul intr-un colt,altul in alt colt si tot asa sunt risipite, cine stie cate colturi sunt... poate ca am o inima de piatra, putin mai colturoasa. gandul asta ma

povestile incep de la sfarsit si se termina mereu cu noi. cautand vreun vis inchis intr-o noapte din vremuri de mult uitate, impartim tridentul la doi motiv pentru vreun razboi de ceara

m-am ridicat de ieri in picioare sa nu mai vorbesc cu umbra mea... era mult prea sincera cu mine ziua dar noaptea ma mintea. stiam ca se va tine dupa mine. mai inainte

cred ca uneori imi place sa scriu.cand spun asta,poate ca spun totul despre mine ca scriitor.de fapt,nu stiu cat de scriitor sunt,nu sunt unul bun oricum.imi plac poeziile,dar cel mai mult imi

la miezul noptii ma astept sa bata iar ceasul acela vechi si bizar sa-mi spuna macar ca a mai trecut o zi iar ca a mai murit un fluture cu aripi de var suna trist,pare amar luna e asemenea unui

Minutul a apasat pe sufletul meu precum o talpa dureroasa, lasand urme adanci... A apasat chiar in centru acolo unde inca se mai crede, unde inca se mai spera. simt durerea!!! o concluzie