ultimele clipe sunt întinse la maxim
încât acum timpul pare o pânză de păianjen...
colțuri întunecate uitate de mult
încă păstrează câte un scârțâit trist
pentru cel ce visează uneori
la ziua
Priveam cerul... Priveam cerul și mă întrebam
De ce e plin de nori…
De nori negri…Care se adunau…
Parcă era o pânză de păianjen...
Oamenii erau grăbiți. Pesemne voiau toți să vadă ce
știu sigur că încă mă mai porți prin gând...
încă visezi că iți mai desenez câteva ore doar pt noi
ascultând melodia preferată,
iubindu-ne iar
fără să conteze
câte drumuri am găsi mereu
ca
Din cuvant in cuvant alerg,
te caut...
Daca ne mai despart doar cateva cuvinte?
Nu mai am rabdare!
Tocmai acum am dat peste cuvintele astea...
Dar lasa ca o sa ne intalnim dupa cele 3 puncte de
povestile incep de la sfarsit
si se termina mereu cu noi.
cautand vreun vis inchis
intr-o noapte
din vremuri de mult uitate,
impartim tridentul la doi
motiv pentru vreun razboi
de ceara
drumuri care se terminau inainte chiar sa inceapa
n-am mai strabatut de acum cateva clipe,
ciudat perete intre mine si tine
e transparent,dar mult prea gros
sa ne auzim,
nici macar nu ne
ai cântărit vreodată zile?
îți trebuie o balanță, inocență dar ș-un berbec
ca să lovești tare în prejudecăți.
îți trebuie timp ca și marfă,
poate îl poți găsi la reducere în vreun mall...
ai
Cum să-ți spun?
Dacă ți-aș spune pe numele tău
și atât,
secundele ar trece la fel,
nu s-ar schimba nimic...
17...18...19
Dar dacă ți-aș spune \"iubito!\"
nimic n-ar mai fi la
Număr povești și stau deasupra unui curcubeu
și ce dacă?
sunt tot eu,
nu mă interesează dacă ceilalți vor să mă placă.
am o intrebare, desigur:
cine mi-a aruncat inspirația
să mă împiedic când
Știi ca ne-am cunoscut într-o dimineață?
Zilele se înșiruiseră ciudat
înainte,
una după alta...
ochii îmi fugeau mereu la ceas
când se apropia ora 8 și ceva...
8 și cât?
sincer, nu mai
Știu ce faci...
Desenezi castele de nisip
În care regizezi basme
cu feți-frumoși și prințese.
Știu ce faci...
Te consideri realistă și
în loc de prințesă preferi sa fii un val rece,
Aș vrea să-ți spun cât ai pierdut
atât timp cât mereu ai trecut
dintr-o parte a sufletului în alta,
ai adunat de toate dar care ți-e carta?
cândva numărai luceferi și n-aveai
\"O să fii judecat și pedepsit\". Acestea au fost cuvintele care i-au rămas în cap. Toată noaptea s-a zvârcolit în celula friguroasă și n-a putut să doarmă deloc, de parcă acele cuvinte erau
de ce durează atât de mult
să alergi în jurul tău?
mereu iei o coală de hârtie
și apoi cu vreun pix de 5.99 RON
desenezi un drum al dracu de încurcat
pe care singur fugi,
sperând
De fapt, tu ce faci?
Construiești necontenit o lume întreagă
Apoi te gândești că de fapt nu e nicio grabă.
În inimă porți poteci, multe de fapt neumblate
Așezi copaci în parcuri, peisaje chiar
m-am ridicat de ieri
in picioare
sa nu mai vorbesc cu umbra mea...
era mult prea sincera cu mine
ziua
dar noaptea ma mintea.
stiam ca se va tine dupa mine.
mai inainte
Cine te-a învățat să plantezi copaci,
Nu știai că într-o zi se mai și usucă?
Cine ți-a spus să construiești palate,
nu știai că după ani și ani, se dărâmă?
cunoști oameni mii și mii, dar ei te
au mai ramas cateva cuvinte
unul intr-un colt,altul in alt colt
si tot asa sunt risipite,
cine stie cate colturi sunt...
poate ca am o inima de piatra,
putin mai colturoasa.
gandul asta ma
-pt inceput,cu ce vrei sa incep?
-cu titlul!
-e vechi?
-e nou,acum mi-a venit in minte!
-e important?
-un titlu mereu e important!
-bine,dar sunt si alte lucruri
Astăzi, oglinda s-a spart
când am vrut să mă privesc în ea
dar eu, eu am adunat cioburile care s-au împrăștiat
fiindcă vroiam sa văd...
De nenumărate ori am pus cioburile
în altă ordine,
dar nu
am luat o clipă și am împărțit-o în două
apoi în trei, în patru... chiar în nouă,
m-am întrebat cum ar fi să trăiești
printre fragmente de clipe
și să înveți iar să iubești,
fără a apela la
ce intamplare!!
o pată de cerneală
a triumfat pe-o foaie albă,
cred că e o victorie mare...
poate pentru vreun curios
ce crede că scrie frumos
folosind cerneală
din călimară.
eu scriu din
la miezul noptii ma astept sa bata iar
ceasul acela vechi si bizar
sa-mi spuna macar
ca a mai trecut o zi iar
ca a mai murit un fluture cu aripi de var
suna trist,pare amar
luna e asemenea unui
