Invatand sa scriu

cred ca uneori imi place sa scriu.cand spun asta,poate ca spun totul despre mine ca scriitor.de fapt,nu stiu cat de scriitor sunt,nu sunt unul bun oricum.imi plac poeziile,dar cel mai mult imi plac monologurile.cred ca oricine scrie cel mai bine cand este singur.fiecare incearca,prin ceea ce scrie,sa gaseasca raspunsuri,sa ofere raspunsuri,sa evite raspunsuri.cateodata si eu caut raspunsuri printre amintiri puse in versuri.ma ajuta mult ceea ce scriu.cateodata ma regasesc,de multe ori insa ma caut.Ileana Malancioiu a spus la un moment dat \"Nu ma cunosc decat atunci cand plang\".Parafrazand-o,pot sa spun ca nu ma cunosc decat atunci cand scriu.cand incerc sa scriu.poate ca pana la urma cuvintele o sa trebuiasca sa semene cu mine,cum spunea Nichita Stanescu.din cand in cand,din ce in ce mai rar,redevin copilul care stie doar sa viseze.de ce in ceea ce scriem ne referim cel mai mult ori la unele din bucuriile noastre,ori la diverse lucruri care ne intristeaza,care ne fac uneori sa filozofam?nu ca asta ar insemna o lipsa de imaginatie,de idei.unii dintre noi incercam tot timpul sa fim sinceri cu noi insine.pana la urma,poate ca tot vom scrie ceva incercand sa ne mintim,indeferent ca e poezie sau proza,cat de mica ar fi.unii dintre noi insa vom fi doar scriitori de cateva minute pe zi,timp in care vom incerca sa asezam cateva cuvinte pe o foaie.altii insa sunt scriitori.eu sunt unul dintre cei care inca isi gasesc linistea incercand sa ma izolez cu o foaie si un pix pt cateva clipe fata de lume si de tot. inca invat sa scriu.