O umbră semeață
Printre copaci ea zboară,
Umbră neagră și măreață
În zadar caută să moară.
Nu vroia îngropat de ai lui să fie
Ș-așteptă moartea ce va să vie
Prin pădure ea pe veci
Undeva lângă un munte,departe,
Pe câmpiile verzi și nearate
Din tenebrele pământului
Curge izvorul muntelui.
Curge ca o lacrimă
Izvorâtă dintr-o patimă.
Firele de iarbă ușor le atinge
Pe
O noapte grea,tăcută,misterioasă
Pe ai parcului umeri slabi se lasă,
Copaci adormiti,veștejiți cu scoarță lemnoasă,
Freamătă spre boltă,
iară luna...
De-a lor coroană-i trasă.
Un cântec îi
Pășesc pe pământul moale și umed al unui ținut străin
Având copaci umpluți cu frunze de pelin.
Arătând ca niște munți înfumurați,
Deseori de furtună sunt smulși și aruncați.
Acest loc
TA