Umbra
O umbră semeață Printre copaci ea zboară, Umbră neagră și măreață În zadar caută să moară. Nu vroia îngropat de ai lui să fie Ș-așteptă moartea ce va să vie Prin pădure ea pe veci
Izvorul muntelui
Undeva lângă un munte,departe, Pe câmpiile verzi și nearate Din tenebrele pământului Curge izvorul muntelui. Curge ca o lacrimă Izvorâtă dintr-o patimă. Firele de iarbă ușor le atinge Pe
Răsărit
O noapte grea,tăcută,misterioasă Pe ai parcului umeri slabi se lasă, Copaci adormiti,veștejiți cu scoarță lemnoasă, Freamătă spre boltă, iară luna... De-a lor coroană-i trasă. Un cântec îi
Amintirea
Pășesc pe pământul moale și umed al unui ținut străin Având copaci umpluți cu frunze de pelin. Arătând ca niște munți înfumurați, Deseori de furtună sunt smulși și aruncați. Acest loc
