Poezie
Nocturnii. Între timp și infinit
1 min lectură·
Mediu
Nocturnii. Între timp și infinit
Am ascuns în palmă clipa
Și în suflet infinitul,
Acceptând că sunt ispita
Care-aprinde răsăritul.
Lacrima razei de soare
Se prelinge pe un nor,
Iar apusul simt cum doare
Într-un susur de izvor.
Vântul vine și sărută
Pe obraz suavul crin,
Ultima floare pierdută
A tăcutului destin.
Stelele par că se roagă
Ziua ca să nu mai vină,
Așteptând să se retragă
Într-o lume clandestină.
Liliecii vin din zare,
Să întrebe, aroganți,
Dacă-n noaptea asta mare,
Sunt ai timpului jurați.
Eu sunt doar un trubadur,
Tu, ispita-nchisă-n turn,
Născuți din visul obscur
Al bătrânului Saturn.
Și, de-o fi să ne întâlnim
Într-un timp care nu-l știm,
Mă aștept să ne iubim
Tandru și va fi... sublim.
0021
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Tipsie daniel constantin. “Nocturnii. Între timp și infinit .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tipsie-daniel-constantin/poezie/14201253/nocturnii-intre-timp-si-infinitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.