Tinca Mihai-Paul

Povestea sedinței de C.A.P. Ne aflăm în perioada în care România sub regim comunist, unde existau C.A.P.-uri adică Cooperative Agricole de Producție, perioada 1949-1989. La una dintre ședințele

Nu mi-a mai rămas... Sunt aici, singur. Scriu ceva ce poate ai să citești Spun poate, pentru că totul e relativ in lume... Of, și este din ce în ce mai greu să crești Mi-este atât de greu ca să

Să scriu... Să scriu ce n-am mai scris vreodată? Despre cine ca să scriu? Pentru ce să fac o pată Dacă pentru ce nu știu? Lanțurile stau grămadă-ncolăcite Peste-o rugăciune ce ne-ar milui

Se sparg... În primăvara asta se sparg toate sentimentele... Cioburile nasc alte cioburi și mai mari! Se sfidează logica și orice lege peste ghetele Cu care-alergi, faci pași sau prea des

Sunt muritor... Aș vrea ca să adorm sub soare, Pe inimă să-mi bată raze Imensa dorință ce mă doare, Să se prefacă-n alte faze... Perdelele de lut, stropite cu dulceață În agonia zilelor ce

Am pus... Am pus sare pe rană și mâna pe chelie, Degetul l-am împins să-nfund gaura ușii, Altă dată am mai rumegat câte-o felie, Dar azi, am să mă-mbăt cum o fac rușii! Am pus cerul și

Ce-am învățat... Prezent acum la masa asta Prefer să scriu ceva de mine Pentru că-mi trăiesc greu viața Presimt așa, ceva nu-i bine... Am învățat că toate-s oglindite Și cerul, și pământul,

Va trece... Vine peste drum pășind, O zăresc, dar nu râzând, Deja am greșit, fata asta Mi-a și zis: băiete, basta! A doua zi eu, ies zâmbind M-a văzut, e doar un jind M-a pupat, a

De-aș avea curaj de șarpe... De-aș avea curaj de șarpe V-aș iubi și măritate. V-aș mușca de toată glanda Și de-o mână și de alta! De-aș avea curaj de șarpe V-aș iubi pe rând pe toate. V-aș

Te aștept... Te aștept la locul dintre flori, Tot acolo, locul cu fiori, Locul unde primul sărutat, După multe rugi, mi l-ai dat... Te aștept deși nu știu de ce, Să fiu eu cel care spune:

Sărutul ce nu l-am dat... Acest poem e vezi tu, dragă Un episod din viața... noastră, Iar n-am să rabd o viață-ntreagă Să-mbrac cămașa cea: anostă... Aveam în gând să te sărut Că tânăr

M-am îndrăgostit de una... Cu sânii mari, cu ochi albaștrii Buze de vis, fese superbe Ca-n scenele din film, celebre Am fost lovit de zece prăștii! Un glas divin, un păr din raze Sărutul

Visând... Dau pleoape pe gânduri de ceasuri Când timpul mă vindecă sorbit, Că-n cănile noaste iubito sunt aburi Iar soarele după deal a murit! Mișc desculț pietre-ascuțite Gândindu-mă ce

Așteptând... Aștept să mi te-aducă trenul Spumegând, Iar buzele să se lipească Aburind... De dor, de suflet și ardoare Îndemnând, La clipe dulci, copleșitoare Persistând... Sub aripa

La o revedere... Există momente cînd vrei Să poți face mai multe... Nu poți și-atunci de cap te iei Să faci peste mocirlă-o punte! Semne, probleme, serbări Luciri și scîntei încă

O văd... Zâmbea ca o zână din filmele Ce le urmăream copil fiind... Amplificând inimii bătăile Zâmbind, zâmbind, zâmbind... Atât de frumoasă era așa! Radia numai lumină... Tot trupul

Feresc... feresc câteva clipe să iau în brațe altele, nu, nu sunt risipe așa îmi nasc eu faptele... mulg din lumină pudra răcorii ce mă-mbracă, vorbesc cu luna, mândra ce-i tot... tot mai

Ce se-ntîmplă...?! Mă plimbam pe străzi cuminte Printre lume, pe trotuar Și-aud brusc niște cuvinte Ce mi-au lăsat gust amar... Tineri ce se-njură foarte Bătrâni senili, batjocoriți Oameni

Viață, fără viață... Îmi scârțâie de zile bune în urechi Un rezumat ce l-am mai auzit... Cum că zile se duc, perechi perechi Iar noi ne-am cam îmbătrânit... Păi ce vină am eu că lumea-i

Despletitul păr... În despletitul păr mi-aruncam ochii, La trupul ei gingaș, de zână Și-am început ca să mă apropii Vroiam pe loc, s-o iau de mână... Trecând direct pe lângă ea I-am

Când nopțile... Seri la rând prin buze și îmbrățișări Frânturi de somn, vise forțate Fără să ai deloc remușcări Că le-ai transformat în fapte... Dimineți cu treziri ce se-ndoaie Tragi ușa

Copleșitoare momente... Copleșitoare momente cu luciu de buze Cu-n cărucior și-un crai definit sclipitor, Am putut să trăiesc, a putut să m-amuze Cum într-o clipită joaca se citește:

Norilor, ce umplu cerul Când unii cred că scrisul vine Doar din tristeți, din amăgiri Îi rog frumos, citească bine Ce-a luat naștere din iubiri... Citească mult despre natură Orizonturi,

Marea, tu și vara Semnalele de apus se zvîrgolesc Și tu la fel.... Vino în mare să te răcoresc Să-ți fiu acel... Porumbeii fac cercuri peste noi Sunt triști... Acum să ne scăldăm în mare: