Tinca Mihai-Paul

Pâlnia Pâlnia cerului mi-a cernut veselie Cred că dintr-o altă galaxie! N-am fost pregătit pentru cernire -Am primit prea multă iubire!

Ciobanul Când mergi pe munte, la pădure Să faci plimbări montane, Să tragi în piept guri de-aer pure După vreo trei friptane, Vezi stâni cu câni, cu oi, cu vaci, Vreun urs, vreo vulpe, Iar

Hopul Soarele a putrezit în apus, Greierii răgușesc spontan, Vreau să parcurg drumul opus Strivind musca fricii pe tavan... Golesc pahare imaginare de vin Pe care îmi place imaginar să le

Leoaica Simpatică, rotundă și ferice Cu-n aer de răstoarnă munții Se uită la mine și-mi zice: -Mai încet, că ne-aud părinții! Apoi din albele-așternuturi Ieșind de tot cam

Noapte Noapte, vino noapte lângă mine! Am făcut un duș, sunt fresh Zbor ca Aladin, pe preș Sub aripa ta, cu tine... Noapte, mii de ochi ți-s stelele! Mă privești din cer curioasă, Mă

Tabloul Mă uit la el ca boul... E lung, pătrat, în rame: Tabloul... De ce să spun că el... Nu minte. E și el un mobilier, Nu-i nimic rău, Nici nu conține fier, Nici nu-i icoană... Nu-i cu

Degeaba Acum afară plouă, și e frig, Apa a ieșit din matcă, Și-acum se izbește-n dig… Și eu am luat o țeapă. Picurii de ploaie, cad morți, Fără speranță, cu-ndoieli Vor ajunge-n ceruri

Vacanța Abia a-nceput așa, S-a și dus, nebuna! Când o-ntreb de ce Spune că trece! Trece, trece, dar nu poate oare Să rămână, fără soare Să mai stea ca s-o admir, NU. Ea dă cu fugiții

Catalina Atat am shi eu, o fata Dulce shi nevinovata O iubesc shi e a mea… Numa’ de nu m-ar uita! Catalina, fata asta Este dulce ca napasta, M-a inebunit deja… Si continua asa.. Azi o

Cârligul La pas c-o muză, trântit în nori M-am șlefuit în grijă și-n uitare, De mi-au ieșit de tot prin pori Iubiri cu vise și-o amplă visare! Rostogoliri de-a vara, primăvara Jocuri de-a

Așteptarea Aștept să vină vremea, Aștept mereu căldura, Acelui anotimp, cald Acelui loc, fără infard! O dată omul așteaptă, Să facă o mică faptă, De fapt și când moare, El, e tot în:

Lacrima O lacrimă ce s-a prelins pe lună Încă curge spre a-mbrățișa Partea din mine ce-a rămas bună Și cealaltă, să o pot schimba! Vaporii uzați de văzduhul supt de vlagă Privit de prea

Prostia Prostia nu-i a proștilor... Prostia e-a noastră, A noastră, a tuturor O prostie albastră... Privind la lucrurile, Chiar recent făcute, Vedem unele prostii, Chiar multe, tu

Aburindă Cerul râde sub petale de soare Curg împletiri de miresme peste tot Răsar adieri de frumos, visare și sclipesc Privirile oamenilor buni Iar poți să aduni Din potecile presărate cu

Rețeta Mi-am pus într-un castron, un zâmbet Trei ridicări din ochi, trei strângeri de mână, Șase litere legate, smulse din alfabet Patru îmbrățișări și trei fire-mpletite, de lână. Am

Farmacista Farmacista trecea pe trotuarul crăpat, Era cu un mers ce provoca delir, Curgeau umbre crăcănate deșănțat Ah, ce amintire, ce greu respir! Sub agitația unei lumi învolburate, În

Răbdare nu mai am ca să o pot cuprinde. Ziua se dezbracă în fața mea degeaba. Serile vin puturoase cu rouă. Dorința e de bine dar nu se întâmplă nimic... Salutare timp dezbrăcat in

Brazii Sub cerul ca un spate de-armăsar în galop Priveam la brazi – săgeți spre Dumnezeu, Iar ochii-mi umeziți, curgeau strop cu strop Cu gândul spre-un ansamblu bine-greu! În muntele ce m-a

Moment Stropii mici cad în bălți precum gloanțele în piruete care pătrund prin ținta neputincioasă, verticală și deja mult prea găurită... Cerul are culoarea obrajilor care nu au văzut

Țiganca Cu rochia plină de flori De milioane de ori încrețită M-am gândit: o salut ori O fi vreo nebună smintită?! Ea trece, eu trec și-mprejur Dorm drum, nori, eu și iarba În nări mă

Brândușa Vreau sa facem dragoste Într-o brândușă! Să te ții de stamine Sau să te rezemi de petale Când vântul va face plecăciuni Spre toate punctele cardinale Pe rând, Luând la

Ieri Ieri am fost bondar toată ziua. M-am plimbat printre stamine de crin, Am gustat direct de pe sepale roua, Iar pe la sfârșitul zilei, mi-am scos acul Cu venin.

Furtul Unghiile apusului zgârie cerul, Cu dâre risipite îmi desfată Privirea veselă și cad deodată Frunzele ruginii, cu gerul... Roșul apusului scuipat în frunze Croiește în inimă un

Groapa Săpați-mi groapa, moartea mi-e aproape Copilăria râde deja din adâncurile de lut, Iar vârsta ce o am se luptă s-o dezgroape Îmblânzind țărâna sărut după sărut! Săpați-mi groapa,