Tinca Mihai-Paul

Lebedele Lebedele-au început Să-mi zgârie obrazul, Iar eu am stat și-am vrut Să-mi dezvelească-extazul! M-au zgâriat pe gât și față Le-am spus povești, Cum că papucii se încalță Și ca din

Cugetare Nu mi se pare interesantă perioada dezbrăcată Mai gustoasă decât cea cu haine, Nici să-mi cumpăr prosoape calitative, deodată Când nu salivează nici un câine... N-are nici un

Culeasă Mari poeți de-a lungul vremii Au asemănat femeia cu un soare, Alții c-o păpușă. Eu, că nu-s poet prea mare O asemăn cu o ușă! Ușa către fericire, Ușa către mângâiere, Ușa ce spre

Gânduri-pietre Adâncul întuneric îl absorb, Iar serile-s cu noaptea mai aproape... Lumina de la bec mă face orb Și gândurile-ar vrea să mi le-ngroape! Prezența unei stele ce trădează

Răbdarea Pe stema mea plutesc duhori acoperite De-un răsărit ce nu vrea să dezbrace noaptea, Parfumurile vii sunt scoase-n bătăliile abrupte, Să-mi ardă până la apus, duhorile și cartea! În

Sistemul Sistemul ne învață copiii între ei să se reclame, Chiar pe părinți, că-i pun la colț cu varga, Iar mai apoi, când educați dar plini de foame Să-nvețe că ieșirea din impas e

Călăreților Sub copite de cai, plâng răgușite izvoare, Se scurmă noroiul sub frunzele moarte! Călărețul vine împletit peste șa, vine călare Într-un ecou al izvoarelor ce plâng, departe! Ah,

Explicație Imaginea greșită a reușit Să supraviețuiască rece În cursul spre sfârșit De-a fi născut, de-a trece! Fiori se zbăteau tăvăliți în apus Loveau în interior cu obsesii, Armonici,

Sărută luna ramurile înghețate De parcă eu nici nu exist... Să fie oare-n lume toate aranjate După scenariu hâd și trist? Vinul dezumflă buzele umflate Mai umflă și puțintel chef... Răbdarea,

Acuarelele Acuarelele scriu pete mânjite, Pe tarlale sunt flori ofilite, Sus pe cer, luna cerșește iar Sărutarea mea, e în zadar... Acuarelele descriu forme subtil, Se-aude un cântec pe

Circuit Luminii i se-nchină sunetele. Sunetelor li se închină pipăieli. Pipăielilor le lipsesc luminile. Luminilor le lipsesc niște greșeli! Ploii i se-nchină văile și munții. Văilor și

Visul Se face că m-am trezit dintre broaște Pluteam cu ele pe frunze și orăcăiam, Întindeam limba să prind muște Oh, pe seară cu țânțari ce mă distram! Aveam un harem de cinci râioase Trei

Acoperișul Acoperiș îmi erau petale de liliac Iar îmbrățișarea îmi sorbea rouă... Pe bolta curcubeului îmi erai un ac Ce ținea toată floarea liliacului, în două... Acoperiș îmi erau

Tocul Am urcat pe scara fără balustradă În cizmele uzate dar bine cremuite Iar mai apoi, urma să-mi cadă Tocul, aspru rezultat: rotulele julite! Ei, m-am gândit: Se poate și mai rău! Putem

Închisoarea În mintea mea s-a cuibărit Un gând într-o închisoare... Să-l scot, nu pot și-s șucărit -De ce nu-i cu putință oare? Păi de ce să am o închisoare În propriul cap, la umbră? De

Valiza Mi-am deșteptat privirea într-un cadru intim, Desculț pășit-am spre descoperirea calmă Ce s-ascundea sub atmosfera mirosind sublim Simțindu-mă turnat în scena cea cu palmă... M-am

Speranța Am ajuns într-un moment, Destul de problematic... Și vreau ca să trec peste, Într-un mod simpatic. Visez, lângă mari închipuiri, Pipăi, atins deja demult... Acum, pe niște mici

Perdeaua Dau perdeaua la o parte Lumina-mi intră drept în ochi- Ce orbire, ce dreptate Să te-neci doar din doi stropi? Trag perdelele la loc Iar ochii mi se odihnesc... Iubito, gândul

Dans Norii erau mulși de două veverițe Deasupra, crăpa cerul cu lapte înghețat Pe noi, ne serveau aceleași chelnerițe Și mai aveam câteva sticle de destupat! Ardea dorința despre nou și

Nesemnificativa Trage jaluzelele sălbatică ființă Aruncă-te pe lângă mine, hai odată! Vreau să zboare-acea catrință Și-n saltea s-apară o groapă! Scoate meniul dintâi, lingură am Fă-te că

Aventura Un pic mi-a trebuit și dus am fost! Am plecat destul de fericit Dacă are sau nu are rost, Deloc nu m-am gândit... Doar o clipă, c-am și-ajuns A apărut și ea, imediat... Prin