Culeasă

Culeasă Mari poeți de-a lungul vremii Au asemănat femeia cu un soare, Alții c-o păpușă. Eu, că nu-s poet prea mare O asemăn cu o ușă! Ușa către fericire, Ușa către mângâiere, Ușa ce spre tine-aduce Surâzând luna de miere... Dar până s-ajungi acolo E-o problemă complicată... Fiindcă mai întâi de toate Ușa trebuie: descuiată! Și treaba se face bine, Și o face fericită, Nu c-o cheie la-ntâmplare Ci cu una: potrivită! Câți bărbați, atâtea chei! Că de când e lumea lume, Cheile le țin doar ei! Chei de lacăte, valize Frigider sau șifonier, Ar mai fi cheia franceză, Cheia de casă de bani, Cheia de la turnul Londrei Ș-ai’ făcută de țigani. Dar tu ce te faci amice Că din atâtea modele, Tu te chinui viața toată C-o cheiță de sardele?! Merge ea, cât merge bine Și-ai să vezi, prinde rugină, Ș-apoi nici gerovitalul N-o mai scoate la lumină! Poți s-aplici tu glaspapirul, Șmirghel, pila, ciocolata... Poți să le încerci pe toate: -Ți-a ieșit din uz și gata! Nu te văita la lume, Nu e vina nimănui! Leag-o cu-n șiret ș-o fundă Fă-i un nod, Și pune-o-n cui!