Tiberiu Juganaru

Toată ziua ni se spune: “Proaspete sunt foarte bune” Însă iarna, din păcate, Le mâncăm și conservate. Sfat Chiar curate dacă par Să le speli bine pe toate Dar să-ți fie foarte clar, Nu pe

După ploaia răcoroasă, Ce-a spălat orașul meu, Am ieșit voios din casă Să zâmbesc la curcubeu. Pe peluza dintre case, Lângă arbuștii pitici, O baltă înconjurase Mușuroiul de furnici. Am

Eu vă spun că sunt frumoasă Chiar de par lăudăroasă, Dar să știți că în vechime Anul începea cu mine. Că eram mereu voioasă Și scoteam lumea din casă. Nu îmi cereți socoteală Dacă mă prezint

Abecedarul se deschide și lumina pătrunde brusc înăuntru : - Bună dimineața, vecină ! spune litera B umflându-și burta. - Bună, îi răspunde somnoroasă litera A . Suntem norocoase astăzi că vedem

Un iepure și o broască țestoasă Au hotărât să renunțe la eterna rivalitate Și-au anunțat animalele toate Că vor sărbători această istorică împăcare Cu un nou concurs de alergare, Despre care

Voi o știți, dar vasăzică Eu sunt fiica cea mai mică Dintre câte anul are. Poți să vezi în calendare Că mă schimb chiar fără frică Și mai rar, mă fac voinică. Sunt ce-a mai rămas din

Nu prea știu să socotesc Însă iute îmi dau seama Când copacii înfloresc C-o sărbătorim pe mama. Este ziua ei, știu bine, Și temeinic mă gândesc Cum să afle de la mine Cât de tare o

Eu sunt Anul Nou, știi bine, Și-am venit acum la tine Să-ți prezint pe îndelete Cele doisprezece fete Care stau mereu cu mine Până celălalt an vine. Le cunoști și cred că-ți pasă Care-i cea

Frigul pleacă, ziua crește, Natura se dezmorțește, Vântul cald adie-n țară Este iarăși Primăvară. Strălucește soarele Și se coc cireșele, Iarba pe islazuri crește Vara imediat

După mai mulți ani secetoși, cu recolte slabe, oamenii o duceau foarte greu. Iarna, lungă și grea, abia trecuse și puțini erau cei care mai aveau ce pune în oală. Un țăran se

Cine mă cunoaște bine, Incurabil visător, A aflat chiar de la mine Cum visez mereu că zbor. Când vine vorba de vise Nu îmi pasă de îmi spui Că-s luminile aprinse Sau că noapte încă

Am doi copii frumoși, cuminți, Un băiețel și o fetiță Și sunt la fel de diferiți Ca pantalonul de rochiță Ei practică activități după nevoi La școală el și ea la grădiniță, Acasă se comportă

Cât de mult aștept eu vara Perpelindu-mă aici Să se isprăvească școala Să plec iute la bunici. La bunicii de la țară Unde, de când eram mic, Merg în fiecare vară Să mă zbenguiesc un

Lăsați-mă să-nvăț să merg Și în alt fel decât în patru labe Că n-o să cad și nici n-o să m-aleg Cu vreo fobie sau cu simțuri oarbe. Voi vreți ca să mă scoateți din nevoi Nemultumiți de

Am avut o zi frumoasă În parc cu părinții mei, Iar acum mergem spre casă Pe strada plină cu tei. Și plimbându-ne șăgalnici Am văzut la semafor Un

Să punem soare în loc de ceață Să punem vântul cald în loc de gheață Iar în copaci , sătui de geruri grele, Să punem frunze, flori și rândunele. Să punem la arat tractoare Să punem oameni

Animalele din curte

O broscuță și-un broscoi Au ieșit dintr-o băltoacă Și se zbenguie-amândoi Ca prietenii de joacă. Merg în salturi, se agită, Se distrează foarte bine, De pe pajiștea-nflorită Aud zumzet de

Eu abia-s la grădiniță Și aștept cu nerăbdare Să sosească ziua-n care Voi fi mândră școlăriță. Îmi piere poftă de joacă Când fratele meu se scoală Și pleacă sprinten spre

Sunt cam mic, nu am ani mulți Abia pot deschide poarta, Dar când stau lângă adulți Vreau să fiu mare cât tata. Am mâncat și am dormit Așteptând rapid răsplata, În zadar

Nu vreau, citindu-le cu chin, Să te ridice în sfere înalte Aș vrea să te întoarcă, doar puțin, La zilele copilăriei prea curând uitate.

Când mama mea surâde larg Ea, poate că nici nu prea știe, Câtă lumină, câtă bucurie Primesc prin ochii ei cu drag. Și chiar dacă o supăr câteodată Eu știu că blând mă dojenește Copil

Rostogol Pisoiașul meu simpatic Dă mereu cozii ocol Este foarte nebunatic Și îl cheamă Rostogol. Că mereu se tăvălește Ca un înnăscut atlet Are, și nu-i prisosește, Timp de joacă