Introspecție
Am fost copil și mi se pare Că totul s-a-ntâmplat chiar ieri Ardeam atunci de nerăbdare Să mă grăbesc spre nicăieri. Dar ceasul a bătut mărunt Și totul a fost cu folos, Iar timpul, adevărul
Ariciorul
În livada părăsită Printre spini, ciulini, urzici Rătăcea-n iarba-ncâlcită Tânguindu-se un arici. A uitat drumul spre casă Că-i aşa de mititel Îl caută toţi de-acasă Şi nu dau nicicum de
Bătrânii plâng
Bătrânii plâng şi necuvinte Sfâşietor se nasc şi mor În iarna vieţii lor cuminte Nu au uitat ce-nseamnă dor. Mai deapană o amintire Din ghemul anilor bogaţi Dar firul parcă-i mai
Ghicitoare
Soarele toamnei, dolofan, Între ocult și culinar Se manifestă an de an, Plăcintă versus felinar.
Vara
A venit vara în zori Presărând cu dărnicie Stropi de rouă peste flori, O maramă argintie. Vântul tainic i-a șoptit, Cât a stat o clipă-n loc, Că sosește în pețit Prințul Bulgăre de
Doamne, rogu-te ceva
Doamne, nu-mi da chiar de toate, Bogăţii nemeritate, Forţa zeilor titani Şi nici punte peste ani. Nu-mi da, rogu-te, uitarea Și nici ura, nepӑsarea Nu-mi da silӑ de pӑrinți, Nici de dascӑlii
Sfârșit de toamnă
În zări trec stoluri de cocori, Iar parcul plânge-amarnic, Plâng veștede ronduri de flori Și-i trist stejarul falnic. Deunăzi, mândru a
Toamna
Toamna vine și destramă Calmă, ruginit fuiorul Þese veștedă maramă Lin cum susură izvorul. Suflă boare de răcoare Cu sclipire argintie, De pastel făuritoare În nuanță arămie. Cu
Ghicitoare
(E)rodată, chiar bătrână, Nici treizeci de ani nu-i dai, Þi-o doreai când era jună Și-ai fi dat oricât s-o ai.
Zori de primăvară
Obosită, glacială, Iarna s-a retras în munți, În vacanță hibernală La prietenii cărunți. Mai la vale, pe coline, Prin livezi adie vântul, În acord de violine Mângâie ușor
Jucăria preferată
Jucăria ideală? Înțeleg, nu-i greu a spune. De s-ar studia la școală Aș lua doar note bune. Pot să vă spun, bunăoară, Că mă face să uit timpul Construiesc din zori în seară, Nu contează
Ghicitoare
Se spune că-i o virtute Ce te-ndeamnă să oferi; \"Împarți daruri\" foarte multe Și nimic în schimb nu ceri. Sfat Dacă nu este nativ, Încearcă să-l dobândești. N-o face ostentativ Căci
Iarna
Iarna, cu papuci de gheață Și cu tâmplele cărunte, S-a pornit de dimineață Lunecând din vârf de munte. Cu alai de-mpărăteasă, Pe drum de mărgăritar, Se prezintă viforoasă Rupând foi din
Ghicitoare
Să vă spun o ghicitoare Despre ceva de mâncare: Crude sau puse la fiert Se consumă ca desert, Recunoaște orișicine Că-s pline de vitamine. Sfat Regulile sunt chiar simple: Trebuiesc bine
Ghicitoare
Apropo de sportul minții, Dacă tot ai întrebat, Fără să-ți sufle părinții Să-mi răspunzi neîntârziat: De atacul eșuează Ce-i când regele-i blocat Însă nu capitulează Și-i remiză… ce
Ghicitoare
Toată ziua ni se spune: “Proaspete sunt foarte bune” Însă iarna, din păcate, Le mâncăm și conservate. Sfat Chiar curate dacă par Să le speli bine pe toate Dar să-ți fie foarte clar, Nu pe
Insula furnicilor
După ploaia răcoroasă, Ce-a spălat orașul meu, Am ieșit voios din casă Să zâmbesc la curcubeu. Pe peluza dintre case, Lângă arbuștii pitici, O baltă înconjurase Mușuroiul de furnici. Am
Fiicele anului - Martie
Eu vă spun că sunt frumoasă Chiar de par lăudăroasă, Dar să știți că în vechime Anul începea cu mine. Că eram mereu voioasă Și scoteam lumea din casă. Nu îmi cereți socoteală Dacă mă prezint
Eterna rivalitate
Un iepure și o broască țestoasă Au hotărât să renunțe la eterna rivalitate Și-au anunțat animalele toate Că vor sărbători această istorică împăcare Cu un nou concurs de alergare, Despre care
Fiicele Anului – Februarie
Voi o știți, dar vasăzică Eu sunt fiica cea mai mică Dintre câte anul are. Poți să vezi în calendare Că mă schimb chiar fără frică Și mai rar, mă fac voinică. Sunt ce-a mai rămas din
Urare
Nu prea știu să socotesc Însă iute îmi dau seama Când copacii înfloresc C-o sărbătorim pe mama. Este ziua ei, știu bine, Și temeinic mă gândesc Cum să afle de la mine Cât de tare o
Fiicele Anului
Eu sunt Anul Nou, știi bine, Și-am venit acum la tine Să-ți prezint pe îndelete Cele doisprezece fete Care stau mereu cu mine Până celălalt an vine. Le cunoști și cred că-ți pasă Care-i cea
Despre anotimpuri
Frigul pleacă, ziua crește, Natura se dezmorțește, Vântul cald adie-n țară Este iarăși Primăvară. Strălucește soarele Și se coc cireșele, Iarba pe islazuri crește Vara imediat
Vis de copil
Cine mă cunoaște bine, Incurabil visător, A aflat chiar de la mine Cum visez mereu că zbor. Când vine vorba de vise Nu îmi pasă de îmi spui Că-s luminile aprinse Sau că noapte încă
Vacanță la bunici
Cât de mult aștept eu vara Perpelindu-mă aici Să se isprăvească școala Să plec iute la bunici. La bunicii de la țară Unde, de când eram mic, Merg în fiecare vară Să mă zbenguiesc un
Lăsați-mă!
Lăsați-mă să-nvăț să merg Și în alt fel decât în patru labe Că n-o să cad și nici n-o să m-aleg Cu vreo fobie sau cu simțuri oarbe. Voi vreți ca să mă scoateți din nevoi Nemultumiți de
Strigăte de ajutor
Am avut o zi frumoasă În parc cu părinții mei, Iar acum mergem spre casă Pe strada plină cu tei. Și plimbându-ne șăgalnici Am văzut la semafor Un
Rețetă de primăvară
Să punem soare în loc de ceață Să punem vântul cald în loc de gheață Iar în copaci , sătui de geruri grele, Să punem frunze, flori și rândunele. Să punem la arat tractoare Să punem oameni
Sfatul animalelor
Animalele din curte
Aventura broscutelor
O broscuță și-un broscoi Au ieșit dintr-o băltoacă Și se zbenguie-amândoi Ca prietenii de joacă. Merg în salturi, se agită, Se distrează foarte bine, De pe pajiștea-nflorită Aud zumzet de
Nerabdare
Sunt cam mic, nu am ani mulți Abia pot deschide poarta, Dar când stau lângă adulți Vreau să fiu mare cât tata. Am mâncat și am dormit Așteptând rapid răsplata, În zadar
Lamurire
Nu vreau, citindu-le cu chin, Să te ridice în sfere înalte Aș vrea să te întoarcă, doar puțin, La zilele copilăriei prea curând uitate.
Surâsul mamei
Când mama mea surâde larg Ea, poate că nici nu prea știe, Câtă lumină, câtă bucurie Primesc prin ochii ei cu drag. Și chiar dacă o supăr câteodată Eu știu că blând mă dojenește Copil
Rostogol
Rostogol Pisoiașul meu simpatic Dă mereu cozii ocol Este foarte nebunatic Și îl cheamă Rostogol. Că mereu se tăvălește Ca un înnăscut atlet Are, și nu-i prisosește, Timp de joacă
