Poezie

Surâsul mamei

poezii pentru copii

1 min lectură·20 mai 2005

Mediu

Când mama mea surâde larg

Ea, poate că nici nu prea știe,

Câtă lumină, câtă bucurie

Primesc prin ochii ei cu drag.

Și chiar dacă o supăr câteodată

Eu știu că blând mă dojenește

Copil fiind greșesc copilărește,

Iar ea se lămurește deîndată.

Aș vrea și eu să pot, la rândul meu,

S-o răsplătesc cum se cuvine,

Atât cât am să pot de bine

Și-orcât mi s-ar părea de greu.

Cum mama mea-i o zână bună

Ce stă mereu la mine-n casă,

Eu îi doresc să fie sănătoasă

Și veșnic \"fiule\" să-mi spună.

004.461

Tiberiu Juganaru. “Surâsul mamei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tiberiu-juganaru/poezie/122630/surasul-mamei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.