Participare cu grupaje de poezii în
Cuvinte la schimb (vol. 1), Oradea, Ed. Eben-Ezer, 2001.
Cuvinte la schimb (vol. 2), Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2004.
frica
se furișează noaptea
pe sub ușă
mătură covorul
și-l face să se zburlească
urcă pe piciorul patului
și-l înfășoară
ca o iederă neagră
ca un șarpe de umbră
se vâră în pat
în patul
…filmul este o involuntară confesiune tragică. Vă amintiți pentru ce optează Jake Sully? Când are de ales între asumarea existenței sale de infirm și avatarul supra-uman pe care îl controlează, Jake
Nu mă laud cu această impresie despre care vreau să vorbesc în continuare. Dar, oricât m-aș strădui, nu reușesc să scap de ea. Dimpotrivă, cum ajung în îmbulzeala unui supermarket, am senzația
Cine-i ăsta, bă? se auzi din spatele copacilor.
Cine-i ăsta, bă? străbătu ecoul străzile orașelor.
Dar tu ce treabă ai? Ce vrei să zici?
De ce insiști? Și de unde strigi?
Trebuia să întreb,
E ziua lui Ceaușescu. De naștere. Din nou vor apărea pe la televizor nostalgici cu buchete de flori, cu jerbe, cu frustrări, cu idei fixe, care îi vor căuta (presupusul) mormânt și i se vor jeli
Când eram prin gimnaziu, ne adresam, între colegi, o întrebare care azi îmi apare ca fundamentală: „Știe m(aic)ă-ta că ești prost?”. Oricât de ridicolă vă pare sau de ofensatoare, credeți-mă că nu-i
Îmi place să ascult cântece de dragoste. Și de la asta mi s-a tras curiozitatea care m-a mânat să aflu cum mai e cântată iubirea pe plaiurile unde s-a inventat doina. Așa că m-am dus pe YouTube și am
Preambul
Musai să spun că a trebuit să cumpărăm bilete cu o săptămână în urmă pentru film, dacă nu voiam să stăm pe primul rând. Așa că ne-am luat taman în ultimul și bine am făcut. Fiind
Frunzuliță de pelin,
Jos la scara unui bloc,
Într-un Oltcit bleumarin,
Care nu mai vrea deloc
Să pornească neîmpins,
Șade Toma – e șomer,
Are-o vârstă – părul nins.
Cine să-l mai ia
La cumpăna dintre anii 2008-2009, punga biodegradabilă a devenit un adevărat personaj. Ea a fost singura care a reușit să treacă fericită în noul an, fiindcă suratele ei (mai) poluante au ajuns pe
E (încă) la modă deconstrucția limbajului. Se practică în presă, în literatură, în vorbirea curentă. Chestiunea are cauze și implicații logice, teologice, filosofice etc. Dar nu mă interesează aici
Auzi cocoșii, Petre, îi auzi?
Cum cântă de mama focului?
Degeaba i-am amenințat…
Mai întâi cu moartea,
Apoi cu viața, cu toată viața,
Că n-au cedat.
S-au suit în vârful casei să cânte,
După
Dintre Eminescu și Caragiale, românii îl preferă mereu pe Creangă. Sau, ocazional, când trebuie să dea bine (în chestiuni de conșiință), pe Slavici. Pe Creangă, fiindcă e hâtru, ia totul ușor, e
Ratingul suntem noi. Ãia care belim ochii le televizor, mai ales seara. Noi suntem „punctele” pe care le încasează o televiziune sau alta pentru că ne-a ținut lângă subiectul pe care l-a
Rolul lui Sergiu Nicolaescu în cinematografia perioadei comuniste mi se pare oarecum similar cu cel al lui Păunescu în literatura aceleiași epoci. Tolerați sau promovați – cine, oare, o să ne poată
Un film amețitor. De ridicol. O comedie stereotipă, cu diferența că personaje principale sunt doi căței chihuahua (nici nu știam că așa se scrie numele acestei rase): Chloe și Papi. Ea, locatară de
Titlu: Frica de libertate
Autor: Erich Fromm
Traducător: Magdalena Măringuț
Localitate: București
Editura: Universitas (imprint Teora)
Anul apariției: 1998
ISBN: 973-601-402-9
Pentru unii
într-o ieri cu ziua-n mână
la o halbă de pustiu
stam cu mine și cu tine
mort de tot nicicând mai viu
visurile pe o rână
plod născut de-o mamă șui
mi-ai pus un jungher în mână
cu el în cer să
Noaptea târziu. Crapă pietrele de frig. Și îngheață inimile. Care au mai rămas. El umblă ca un somnambul, dârdâind discret. Cușma îndesată pe ochi îi ascunde complet fruntea. Iar bărbia și nasul
