Poezii

într-o ieri cu ziua-n mână la o halbă de pustiu stam cu mine și cu tine mort de tot nicicând mai viu visurile pe o rână plod născut de-o mamă șui mi-ai pus un jungher în mână cu el în cer să

frica se furișează noaptea pe sub ușă mătură covorul și-l face să se zburlească urcă pe piciorul patului și-l înfășoară ca o iederă neagră ca un șarpe de umbră se vâră în pat în patul

Frunzuliță de pelin, Jos la scara unui bloc, Într-un Oltcit bleumarin, Care nu mai vrea deloc Să pornească neîmpins, Șade Toma – e șomer, Are-o vârstă – părul nins. Cine să-l mai ia

alba-neagra pe ghicite lerui ler vindem vieți nefericite lerui ler din butelca de tărie lerui ler scoatem zaț de veselie lerui ler Dumnezeul nemuririi lerui ler stă-n cotețul

Auzi cocoșii, Petre, îi auzi? Cum cântă de mama focului? Degeaba i-am amenințat… Mai întâi cu moartea, Apoi cu viața, cu toată viața, Că n-au cedat. S-au suit în vârful casei să cânte, După

Cine-i ăsta, bă? se auzi din spatele copacilor. Cine-i ăsta, bă? străbătu ecoul străzile orașelor. Dar tu ce treabă ai? Ce vrei să zici? De ce insiști? Și de unde strigi? Trebuia să întreb,