Tu vii de prin aer
Eu vin de prin apă
Albastru în sânge
Și pielea de piatră
Tu zbori printre stele
Ai aripi de miere
Ai gust de toamna
Și miros de vară
Eu vin din ocean
Din val și din
Nu te speria, e zăpada, e doar zăpada care se topește
Sunt sufletele care încetează să mai creadă în alb
E pământul, e doar pământul negru care se dezgolește
Sunt virtuțile ce se întunecă
Afară ninge, înauntru e ger
Fulgul alb s-aruncă din cer
Îi e dor să zboare spre lume
Îi e dor să simtă un obraz cald roșu
Îi e dor sa nască un zâmbet când mângâie buzele reci
Îi e dor să moară
Liniște!
Se aude sufletul meu tremurând pe buze…
ochii mei ți-au simțit culoarea
iar inima ți-a ghicit gustul mării din lacrimi
porii mei te respiră, se umplu de albastrul tău sărat
Vezi? E cerul spart deasupra noastră
Iată, clipele încep să cadă
Și uite, acum ne biciuesc mărunt
Simt carnea sfârtecând până la oase...
Vezi? Cerul a alunecat peste noi
Simt cum apasă umerii
mă doare pieptul,
mă dori,
mă sufoc,
și mă dori.
inima-mi piere,
geme,
mă dori,
mă doare pieptul.
eu știu,
strigătu-mi e mut,
dar inima-mi nu crede,
și mă dori.
inima mea e plină de
din cand in cand
mai imi creste pe alocuri
cate o bucatica de carne,
sau ma mai acopera pene
de la aripile ce-mi bat la spate,
sau mi se mai deschide
cate un ochi rotund pe frunte...
dar si
M-as ascunde intr-o floare
si as zbura catre tine
in petale,
m-as cuibari intr-o frunza toamna
si as clipi catre tine
cazand,
mi-as lua un voal de vant
si as trimite spre tine
o soapta
m-as
Peste o mie de ani intr-o zi,
Eliberandu-ma de oglinda ciobita,
Te voi cauta si-ti voi zambi.
Atunci poate vei sti
La cine sa cauti intregul,
Atunci vom incepe a trai.
TS