Poezie

ochi albastru

1 min lectură·23 iulie 2007

Mediu

Vezi? E cerul spart deasupra noastră

Iată, clipele încep să cadă

Și uite, acum ne biciuesc mărunt

Simt carnea sfârtecând până la oase...

Vezi? Cerul a alunecat peste noi

Simt cum apasă umerii goi

Uite, s-a prăbușit seninul sub noi

Și iată, picură clipele de pe nori...

Vezi? Doar bolovani albaștri până-n zare

Uite, și tu ții unul în spinare

E greu, dar iată, eu am trei

Și-apasă clipele umerii moi...

Vezi? S-a desprins cerul acolo-n zare

Iată, s-a dezlipit de pe pământ

Îl țin cu-o mână să nu zboare

Dar greutatea din spate mă doare...

Vezi? A plecat soarele dintre noi,

Uite, sufletelor noastre le e sete de lumină...

Mă vezi? Nu te mai văd, e întuneric,

deasupra-mi e o piatră mare,

mă doare viermele din măruntaie...

002.235

teodora stefan. “ochi albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-stefan/poezie/1737305/ochi-albastru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.