Teodora Bucur

Sf Ilie trece cu carul Pe cerul albastru Fără nici un nor Doar un avion trece în zbor. Deodată, fără veste, La a lui poruncă Norii au venit Cerul l-a acoperit. Fulgerul brăzdează Cerul

La noul magazin E îmbulzeală mare, Unii se calcă în picioare Păcat că nu au aripioare. Nu le pasă de căldură Numai să intre Triumfător să plece Dar vezi de poți trece. E atâta hărmălaie Toți

Vara de ești în parc Și seara s-a lăsat Nu poți să stai liniștit Că țânțarul te-a și ochit. Cu un bâzâit ușor Te pișcă de picior Unde te-a pișcat O bubă ți-a lăsat. Te scarpini de zor Că te

Zâna ce stăpânește luna Noaptea se plimbă cu ea Sperând că cineva Se va îndrăgosti de ea. Un fecior de împărat O vede și oftează Că s-a îndrăgostit Și o urmărește fericit. În ochi i se citește

Într-o zi obișnuită, Din marsupiul tatălui au ieșit Căluți de mare ce s-au împrăștiat Și marea i-a îmbrățișat. Ei iute s-au avântat De alge cu coada s-au agățat Așteptând răbdători Să vină

Soarele se oglindește Apa marii strălucește Mii de vietăți înotă Că apa în pești e bogată. Printre ei îl zărești Un peștișor ce-l îndrăgești Memo e numele lui Ce se plimba hai-hui. Lângă un

Ochii verzi Niciodată să nu-i crezi Dar eu n-am crezut Și ei m-au vândut. Fata brunetă era Cu ochi migdalați De-un verde curat Ce-n boală m-a băgat. Am tot conversat Eram bucuros Capul mi-a

Prieteni suntem de mici Împărțeam felia de pâine Până noaptea ne jucam De casă habar n-aveam. Copilăria s-a dus, La școală am intrat, Dar de văzut, ne vedeam Și de toate povesteam. Dar, într-o

Brumar a venit Cu el a sosit Zile reci, ploioase Și vântoase. Cerul e cenușiu, De nori grei încărcat, Ziua e urâtă Și mohorâtă. Oamenii-s tăcuți, Încă-s adormiți, Merg grăbiți Că sunt

De ești copilaș Și nu vrei să mănânci Ești dus cu zăhărelul Și tot ai să mănânci. La școală când ești Și nu vrei să înveți Părinți te duc cu zăhărelul Și tot ai să înveți. Când ești la

Vulpea cea șireată Ce-și pune in gând face Este îndrăzneață Nimeni nu-i face față. De-i vine cumva pofta Dă târcoale ograzii Intră prin grădină Și înhață o găină. Ele cotcodăcesc De te

Pisica Ella Doarme și mănâncă Stă toată ziulica Și nu face nimica. Șoarecii îi râd în nas Se plimbă cum vor Nu le este frică De această pisică. Cred că nici n-ar putea Să fugă cumva Că prea s-a

Vântul bate ca turbat Nori grei negri au venit De zăpadă încărcați Pe pământ scuturați. Seara a început să ningă Dimineața n-a încetat Totul este albit De zăpada ce-a cernit. Steluțe

O gâză mică a zburat Din cuibul părintesc Să colinde lumea Din care făcea. Fiind mică, firavă, Vântul cum bătea A luat-o cu el Să o ducă nițel. A urcat-o sus, sus, Norii i-au zâmbit Au

Un dulău fioros Ce era prietenos Mare cât un purcel A evadat din curte nițel. A luat-o la pas Frumos prin oraș Și a admirat Totul pe unde a umblat. Cel mai mult i-a plăcut Măcelăria pe lângă

Cerul în zori s-a înroșit Soarele s-a trezit Somnoros s-a ivit Că dimineața a venit. În oraș furnicarul pornește Vântul prin copaci foșnește Fiecare e ocupat firește Că dimineață

În miez de noapte Trec pe strada ta Fără să vreau La tine în poartă stau. Chiar de te-ai culcat Stau sub mălin și visez Că ești la pieptul meu Și te sărut mereu. De mână ne luăm În noapte ne

Seara a venit Oamenii s-au liniștit Și s-au culcat Că noaptea s-a lăsat. Cuprinde tot orașul Străzile se golesc Doar cei îndrăgostiți Se sărută fericiți. Luna somnoroasă Ce străbate cerul Nu

Uită ce nu ți-a plăcut Necazurile ce-ai avut Sufletul l-ai curățat Și ești ușurat. Dă la spate Neplăcerile vieții Privește cu speranță Dă-ți importanță! Uită iubirile reci, Nu trăi în

Într-o seară de vară Gâzele au dat un concert afară Ca toți să se distreze Și să danseze. Fiecare s-a înscris Cu ce va participa Cine va recita ceva Și cine va cânta și dansa. Licuricii au

Stau și tot oftez După tine mereu Cât te iubesc de mult Dar nu scot un cuvânt. Mă uit după tine Poate te văd cumva Tot timpul îți zâmbesc Și te urmăresc. Mi s-a părut cumva Că mi-ai zâmbit și

Când tânără ești Și ai copii Mamă ești Pentru ai tăi fii. Îi crești cu drag Le cumperi jucării Sărbătorile le ții Pentru ai tăi copii. Numai tu știi Cât muncești pentru ei Să fie hrăniți și

Maica Domnului a intrat În biserică și s-a închinat Ani întregi s-a pregătit Sfânta Sfintelor a devenit. Pentru puritatea și credința ei mereu Viața și-a consacrat-o lui Dumnezeu Astfel ea a fost

Regii obișnuiau Ca la curtea lor Să aibă un bufon Împodobit cu pompon. El imita pe câte un curtean Cum vorbea sau mergea Și giumbușlucuri făcea De toată curtea râdea. Bufonul era meșter