Fetița ștrengărița
Intră tupilâdu-se
La locul cu zmeuriș
Să mănânce pe furiș.
Bunica o vede
La ea se repede
Și o prinde mâncând
Și o ceartă zicând:
-De ce mănânci când știi
Că te poți
Armăsarul negru
Cu ochi inteligenți
Antrenat din greu
Aleargă pe traseu.
Jocheul îl îndeamnă
Să alerge mai iute
Primul de ajunge
Cupa o să câștige.
Din copite sar scântei
Aleargă ca niște
Iepurele Urechilă
Este poreclit Fugilă
Este iute de picior
Și aleargă cu mult spor.
La vale el fuge tare
Cu a lui patru picioare
Nu se dă de-a berbeleacul
Că urechile nu-s fleacul.
Câinele nu-l
Poporul este sărăcit
De guvernanții hămesiți
După averi, bani și femei
Și nu le pasă de temei.
Sărac popor osândit
De multe biruri oropsit
Te chinui cum să mai trăiești
Pe toate să le
Iată! Vine înserarea
Și cuprinde toată zarea
Ea coboară lin la vale
Te învăluie și-i moale.
Vântul în culcuș s-a băgat
S-a cuibărit bine în pat
S-a săturat de colindat
Și de atâta șuierat.
Pe
Ieri, ploaia a dansat
Ore întregi a cântat
Nu se mai dădea dusă
Că pe udat era pusă.
După ce ne-am răcorit
Soarele ne-a pârjolit
Aerul s-a încins
Ca un cuptor aprins.
De căldură ce era
Soarele
De căldură ne-am săturat
Omul răsuflă ușurat
Norii au venit buluc
Valuri,valuri de clăbuc.
Torente au început
Peste oraș au căzut
Vîntul nu s-a lăsat
Bate ca turbat.
A plouat, a tot
Ea și el s-au cunoscut de tineri
Erau ca două flori
Ce veseli râdeau
La soare mereu.
Anii au trecut
La față s-au ridat
Au îmbătrânit
Părul le-a albit.
Degetele-s noduroase
De atâta muncit
Sunt
Dovleacul turcesc
Ce e rotofei
Toamna când e brumat
E tocmai bun de mâncat
În cuptor se coace
La foc potrivit
Plăcinte cu dovleac
Bune pentru stomac.
Au o aromă îmbietoare
Sunt moi și
Țara-i plină de Dorei
Ce bine ar fii fără ei
Norodul ar avea de toate
Nu i-ar mai cara în spate.
Peste tot unde te uiți
Dai peste unul că-s mulți
Nu știi cum să scapi de ei
De parcă ar fii
Când ai îmbătrânit
Și fața ți-e ridată
Îți aduci aminte
Cum ai fost copil odată.
Când erai mititel
La sânul mamei sugeai
Ea te hranea
Și te alinta.
De te îmbolnăveai
Îngrijorată era
Până nu
Prin lunca înverzită
Spre moară se grăbea
Un râu ce bolborosea
Cum repede trecea.
Pe malul lui era
O salcie plângea
Brațele atârnau
În apă se oglindeau.
Micile diamante
În soare străluceau
Cronos este nemilos
El este un uricios
Ticăie ca un ceas
Nu-l poți duce de nas.
Zboară pe lângă tine
Că nici nu îl simți bine
Deodată te-ai trezit
Bătrânețea a venit.
Apoi stai și te întrebi
Ce
Eu, un fir de nisip
Vin și te rog smerită
Ca sufletul meu
Să fie păzit și ocrotit mereu.
Să mă miluiești
Și să mă îndrumi
Spre izbăvirea mea
Câte zile voi avea.
Mă rog Ție
În fiecare
În noaptea senină
Luna ca o felină
Merge încetișor
Totul doarme ușor.
Toată ziua a dormit
Dar nu s-a odihnit
Este îmbufnată
Că este sculată.
Se uită la stele
Ce vesele sunt ele
Sclipesc
Am muncit, am tot muncit
Acum am îmbătrânit
Libertate am acum
Să fac tot ce îmi propun.
Lenevesc în pat cât vreau
Un pahar de vin eu beau
Stau comod pe canapea
Mai citesc câte ceva.
Joc table cu
O ciupercuță vioaie
Merge cântând pe cărare
Singurică cuc
Spre poiană unde toți se duc.
A plecat de acasă
Că sunt mulți la masă
Și dorm înghesuiți
În scorbură îngrămădiți.
Ciupercuța noastră
Te-am invitat la o cafea
Tu ai venit în casa mea
Ești musafirul meu drag
Ce ai trecut al meu prag.
Ai luat loc pe canapea
Eu îți pregătesc cafea
Și ai așteptat cuminte
Să o savurezi
Camera e aerisită
Patul te așteaptă
Te culci să dormi nițel
Dar nu poți defel.
E liniște în casă
Tu te chinuiești
Moș Ene te ocolește
Dar nu adormi firește.
Până și pisica doarme
În înaltul cerului
La poarta Raiului
Sf Petru așteaptă
Sufletele la judecată
Sufletul ce a intrat
El s-a înființat
La judecata dreaptă
Osânda o așteaptă.
Păcate multe de are
Iisus Hristos
Doamne, pâinea ce ne-o dai
Să ducem acest trai,
Viața ce o avem acum
Ni se închide orice drum.
Macar pâinea să o avem
Altceva nu mai putem
Taxele ce le-au impus
Națiunea a distrus.
Oamenii nu au
Doamne, dă-mi încă o zi
Să trăiesc așa cum știu
Soarelui să-i dau binețe
Ca atunci în tinerețe.
Noaptea să visez la stele
Să mă pot plimba prin ele
Să le mângâi cu privirea
Și să-mi dea iar
Noaptea târziu,
Demonul intră tiptil
Și chinuiește în somn
Sufletul din om.
E un om hain
Când face o răutate
Are o reală plăcere
Și face numai rele.
N-ar ajuta cumva
Vreun vecin la
Într-o noapte m-au trezit
Râsete și șoapte
Din șifonier se auzea
Cum cineva vorbea.
Hainele se lăudau
Care mai de care
Cine e mai frumușică
Și mai mândrulică.
Rochia de seară
Spunea că e