Teodor Dume

bine rostuit acest întreg!
și de memorat această definiție a timpului

"timpul
o undiță uitată
în coadă de pește"


aprecieri !

un lucru lăudabil, având în vedere mobilizarea atâtor organizatori.
da, organizatori mulți care și-au dat mâna dar din mână au lăsat cam puțin. premiile (5000 lei : 18 c)sunt cam subțirele având în vedere condițiile impuse și tematica.
și totuși cei mai "trecuți" prin vreme sunt vitregiți "Concursul se adresează creatorilor de literatură din toată țara, care nu au împlinit 40 de ani, indiferent dacă sunt membri ai uniunilor de creație sau au publicat volume de autor."
la fel observ că le e "frică" și de cei care la edițiile anterioare au obținut un premiu.


succes participanților!
luminez calea înspre Dâmbovița tuturor acelora cu putere de creație

pentru trecere și semn.
mă bucur când trecerea cuiva este benefică. ca și în acest caz.
cu sinceritate,
t.dume,

a se citi corect
FELICITÃRI

am citit cu mare plăcere și acest număr.
mă bucură modul în care colectivul de redacție reușește să adune între coperțile revistei nume și materiale de calitate

felicitării colectivului de redacție dar și colaboratorilor!

Mi-a plăcut în mod deosebit tenta dată întregului.
"De-aceea și suntem atât cât suntem.
Nimic mai mult (...)Și iată: focu-i pregătit!
Trebuie doar să-l mai treci prin suflet,
până nu se stinge și el, ca și tine, "
Mai mult ca în oricare alte texte observ aici unicitatea trecerii prin viață văzută printr-un ritual în care timpul, măsurat în distanțe, limitează "marginile propriei vieți"
Filozofia care apropie, unește și îndepărtează limitele condiției umane vine ca o motivație a ceea ce am fost și suntem "Suntem atât cât suntem. Cine să ne ceară mai mult?(...)"nu mai știm cât suntem noi/ și cât lanțul ce ne poartă prin viață./Mai bine-i să fii liber ca frunza în bătaia ploii,/ să nu-ți pese de vreme, de vremuri,/ să lași altor muguri dreptul la existență,/ în timp ce te retragi, umil, în somnul pământului."
Această schimbare de atitudine, semnificativă în acest sens, accentuează tot mai mult latura existenței definită de un limbaj meditativ, de împăcare cu viața.
Da, atitudinea de redare a filozofiei vieții este autentică și nu o imitație care ar putea substituii starea sau percepția. Interesant, în acest text, îmi pare legătura pe care o face autorul între filozofie și viață, raportată la ceea ce suntem, de fapt.
Mă bucur că am citit aici un text cu sensuri vii dependent de întrebările pe care ni le punem mereu: Cine suntem? " De-aceea și suntem atât cât suntem.
Nimic mai mult."

luminez
"dintr-un capăt în altul al vieții,"

cu sinceritate,

mi/au plăcut cele două secvențe.
vin din urmă ca o moștenire dar benefice și azi obiceiurilor nevindecabile.

sincere aprecieri, domnule Gârda!

Daniela Luminița Teleoaca,
mă bucur sincer de aprecieri și felicitări.
e greu să împarți totul dar să și rămână câteceva. iată că-n cele câteva cărți apărute în ultima perioadă am reușit să adun mare parte a stărilor și să le dărui iubitorilor de frumos
mulțumesc frumos!

George Pașa,
onorat ca de fiecare dată de prezența și commul d-voastră. știu că sunteți un lector atent și tocmai de aceea consider că semnul lăsat în pagina mea îmi confirmă drumul pe care trebuie ca să-l urmez.
cu sinceritate,
t.dume,

- mulțumesc din suflet administrației pentru evidențiere

igor ursenco,
mulțam fain pentru felicitări!
consider că fiecare dintre voi care îmi treceți pragul îmi sunteți aproape de suflet.

iulia elize,
sunt bucuros de oaspeți dragi.
da, cartea este pe măsura cititorului, fie și pretențios, și asta datorită vouă acelora care mi-ați fost mereu alături


costin tănăsescu ștefănești,

sigur că da, sunt convins că și această carte se ridică cel puțin la nivelul celorlalte. îți voi completa colecția cărților semnate teodor dume cu încă una pe care o vei primi prin poștă.
mulțam fain

ottilia ardeleanu,
sunt fericit că și de această dată mi-ai trecut pragul. mulțumesc pentru semnul luminos dar și pentru sinceritate

mulțumesc tuturor acelora care au trecut pe aici și mi-au adresat, fie și în gând, felicitări, dar și acelora care au privit din umbră.

cu sinceritate,
teodor dume,

am trecut prin acest dar de cuvinte pentru a/mi împlini lectura serii și iată că n/am dat greș.
mi-a plăcut paralela , bine dusă, dintre aceste două modalități comprtamentale

"Frumusețea unei femei stă în discreția comportamentală, devotamentul față de soțul ei, de familie. Știu prea bine, aceste principii sunt desuete, depășite, femeile de azi vor să fie ca în reclama aia la vopsele, cu soțul obedient, mereu la dispoziția lor, altfel găsesc alte oferte!”și discipolul își luă gândul de la subiectul cu femeia potrivită, concluzionând: “Dacă îmi va fi dată, chiar o voi considera un dar, după cum spune Solomon în Proverbe”."

voi reveni

aprecieri!

un text împlinit datorită percepției despre ceea ce suntem și vrem să fim într-o lume aceptată sau nu. mi-a plăcut îmbrăcămintea stărilor foarte bine croită ceea ce ne face să zăbovim asupra mesajului.
"du-mă spre ușa aceea pe care
n-am ieșit niciodată nu știu dacă
din teamă dintr-o absență "

luminey calea...

sincere aprecieri!

da, din suferință se naște iubirea și din tot ceea ce avem în noi!

o realitate a adevărului aceptat în lungul drum prin viață. iată autorul - femeie prin puterea cuvântului decantează durerea, suferința, iubirea dar și emoțiile traversate alături de EL - bărbatul încoronat azi ca tutore a stărilor vieții.
și totuși are și el slăbiciunile sale pe care femeia le câștigă și le folosește cu tact în lupta pentru supraviețuire în doi.

da, iată câteva realșități cronologice bine punctate și desfășurate în acest text-manifest a lumii interioare.

mi-a plăcut întregul pentru că această răbufnire controlată definește un interior al sentimentelor incifrat uneori care răzbește prin înuși stările propriei iubiri care naște bărbatul.

registrul acesta definește o scriitură pe care o iubesc și pe lângă care nu pot să trec indiferent.
aprind lumina

felicitări, ottilia!

George Pașa,
mulțumesc pentru trecere și pentru modul în care ați văzut și ați punctat acest traseu...

multă stimă,
teodor dume,

LIM,
mulțumesc pentru popas și pentru lumina de pe calea cărții.
desigur că cele două titluri nu vor fi lansate împreună. fiecare are identitatea sa.

cu sinceritate,
teodor dume,

George Pașa,
mulțumesc și eu pentru revenire și pentru clarificarea detaliilor din primul comentariu. știu că aveți aproape toate cărțile mele și că sunteți aproape de scriitura mea despre care ați și scris în câteva rânduri. v-am apreciat părerile și recunosc că au fost constructive, dovadă faptul că de fiecare dată am publicat texte de calitate chiar dacă nu toate au putut fi receptate la nivelor lor. mă bucur totuși că mare parte a cititorilor mei îmi recunosc stilul și s-au familiarizat cu tenta mesajelor.
în ceea ce privește intervenția domnului ionuț caragea, pentru care îi mulțumesc, consider că nu s-a referit strict comentariul la d-voastră ci a făcut o asociere generală care de altfel se simte pe toate site-urile literare în momentul în care cineva publică ceva mai mult decât alții. eu am simțit răceala unor colegi și este foarte vizibil.
vă asigur, domnule george pașa, de toată stima și considerația mea.
domnul ionuț caragea a fost unul dintre cei care la începuturile mele pe poezie.ro (acum vreo 8-9 ani)m-a sprijinit într-un mod constructiv prin commurile lăsate sub textele mele. iată că zicerile domiei sale de atunci, și încrederea, s-au adeverit și au dat roade

cu sinceritate,
teodor dume,

răzvan rachieriu,
scuzați-mi întârzierea răspunsului
da, e o comunicare între mine și Dumnezeu.

cu sinceritate,
t.dume,

ottilia ardeleanu,
da,totul este scris sub aura unei relații foarte apropiate cu Dumnezeu.ce bine zici!
desigur că fiecare apariție pe drumul poeziei cu câte o carte are și amprenta voastră a prietenilor și colegilor mei de pe poezie.ro.
mulțam fain!

igor ursenco,
mulțumesc pentru trecere și semn. POET e cam mult spus!
cu sinceritate,

cristina rusu,
și eu mă bucur alături de prietenii mei cititori când știu că am reușit să transmit mesajul către inimile sensibile în căutare de frumos.
planul editorial pentru 2017 este unul spontan și se datorează cronicarilor care au reușit în scurt timp să-mi schițeze prefața cărților. consider că nu am pentru ce să mai aștept la vârsta mea. ar fi păcat ca să nu las liber gândul meu înspre voi iubitorii de poezie.
cu sinceritate,

mulțumesc redacției pentru recomandare și tuturor acelora care au trecut pe aici și au privit din umbră.

stimă și considerație penteru toată lumea,
teodor dume,

george pașa,
în primul rând vă mulțumesc pentru lumina pe care ați aprins-o în drumul cărții spre cititori.
desigur că aveți dreptate în ceea ce privește GRABA publicării acestor cărți care au stau mult prea mult în sertarele timpului, dar și timpul meu e foarte puțin și nici nu voi reuși să termin ceea ce am început. coincidență sau nu dar anul ăsta vor apare un total de 4 sau 5 cărți. și cea de-a patra , din anul ăsta, dar a zecea în totalitate, este deja sub tipar. știu că nu vor avea mare ecou dar mă bucur dacă totuși o parte dintre prietenii mei cititori se vor regăsi în ceea ce am încercat să trasez într-o viață de peste 62 de ani. și motivația aparițiilor cărților una după alta ar fi fost și încheierea ciclului stărilor care au cuprins ultimele mele 7 cărți, stări care îmi definesc stilul.

e de rău sau e de bine, nu știu...
totuși în cele 6 luni rămase sunt în plan încă două. ele vor apărea pentru că și următoarea se află sub tipar iar ultima care va încheia anul este pregătită pt. tipar.

cu sinceritate,
t.dume

nu-mi place titlul.
intrând în casa stărilor nu mi-se pare a fi din contextul acestui întreg. mie îmi schimbă traiectoria, dar întregul este unul bine strunit și gătit ca de duminica.
iată ce m-a convins și îmi confirmă părerea
"scriu pe rădăcinile copacilor mei(...) tai vârful tonurilor ascuțite/
îl urmăresc cum devine sevă/ restul din coajă îl mototolesc/și ies cu pământul pe mine(...)îți spun că sunt sinceră/istoria se înșală/europa liberă îmbracă pe dos frica/și noii împărați/iar tu /taci/cum nevăzutul/întotdeauna…"

sincere aprecieri, ileana!

luminez drumul sevei...

o poveste de vis cu drumuri deschise și ramificații care duc fiecare înspre sine însuși.
găsesc aici popvestea magică a cuvântului dar și a iubirii.
o deschidere atentă care-mi reliefează dorință dar și liniște.
"Se pare că mergeam alături,
deși nicio umbră nu ni se-alătura.
Nu era niciun drum, doar o mare de alb.
Nu știam dacă pășeam, dacă pluteam
sau, pur și simplu, lumea se deplasa fără noi.

Ceva începuse, fără să se termine odată cu visul,
rămânea, ca o părere, să ne limpezească orizontul."

nu este o teoretizare despre idee sau vis, ci pur și simplu întregul de aici surprinde și impresionează. cel puțin pe mine m-a prins pentru că fiecare detaliu pornește dintr-o cunoaștere dar și o dorință ținută, poate, sub tăcere, dar accesibilă fiecăruia.
nu sunt cuvinte înzorzonate ci cuvinte care descriu și pătrund în profunzimea stărilor așa cum le simte autorul și care împlinesc.

mi-a plăcut acest text în mod deosebit

luminerz

cu sinceritate,