Teodor Dume

nelu jorz,
ai reușit să construiești un poem de dragoste chiar dacă prima strofă \"înșeală\" cititorul (la prima lectură) prin cuvintele; miel alb, jertfe, paște, fecioară, naștere. dar printr-o nuanță de exprimare acea tentă religioasă vine caun liant între stări. strofele 3 și 4 confirmă

\"Eu am să desfrunzesc în tine, toamna,
Să suflec carnea de pe coapsa ta
Pentru-a dormi în noi, de-a valma,
Tu lasă-mă să plâng pe tâmpla ta!\"

mă bucur că am citit un poem elegant care întinerește rădăcina poeziei adevărate.

stimă și prietenie,
teodor dume,

bucuros de vizită și semn
ai remarcat o fârâmă (simbol)
din urma bunicii...

te mai aștept,
stimă,
teodor dume,

mulțumesc de trecere și semn.
da, amintirea bunicii îmbracă cuvântul și sufletul încărcat de emoții...
ferice de cel care încă mai are cui spune; bunică...

stimă,
teodor dume,

interiorizarea capătă valețe noi și deschideri. îmi place această expresie \"din mine\", precum și trecerea, fără cusur, de la o strofă la alta
bine redată starea din poem

\"și-mi provocam
o muțenie apăsată
pe o limbă monotonă

azi nu mai tac
căci sunt
într-un castel
fără de culoare\"

stimă și aprecieri,
teodor dume,

cezara răducu,
mulțumesc de oprire și semn. popasul tău e o încântare pentru mine știind că ți-au plăcut versurile mele gândind la bunica...
mă bucur că ai remarcat simplitatea dintr-un \"poem concentrat în simboluri\". n-aveam ce spune mai mult. am punctat cu sufletul acele câteva simboluri care aduc aminte. și mă bucur că le-ai remarcat. tăcerea spune mult. așa a luat ființă acest poem. m-am uitat și-am tăcut deși simțeam cum îmi plânge sufletul amintindu-mi de bunica. chiar dacă mă repet, o fac conștient. cine nu-și poate aminti trecutul, nu-și poate aminti de el...
dar să revin...
florile uscate, borcanul, lampa neagră de funingine și-n cele din urmă, gâlma de lut și privirea sunt semnele care amintesc trecerea dincolo. sigur că n-o să dezvolt fiecare simbol pentru că aș închega un poem de pagini, ci las spre interpretarea cititorului
mulțumesc, cezara
stimă și considerație,
teodor dume,

doruleț,
ai surprins bine. liniștea...
da, rămâne liniștea... numai că doare...
orice amintire, doruleț, doare... uneori plăcut sau dureros ca o urmă de ferestrău care nu taie ci smulge...
ziceai despre firesc. da, e firesc să trecem dincolo, numai că nu știm de ce o facem...și ce vom face când vom fi acolo...
mulțumesc de semnul tău
cu drag,
teo

Petruț Pârvescu,
sunt onorat de trecere și apreciere.
poemul s-a vrut doar un semn lăsat în cinstea celor mai iubite ființe.
și trebuie să recunoaștem că doar două lucruri iubim cel mai mult atunci când suntem copii; copilăria și pe bunica.
mulțumesc mult,
stimă și considerație,
teodor dume,

mircea lacatuș,
mulțumesc de oprire. mă bucur c-am contribuit
la aducerea aminte. cine nu-și poate aminti
de bunici, nu-și poate aminti de el...
stimă,
teodor dume,

radun gabor,
sigur că amintește de bunica și casa ei sprijinită
pe câteva simboluri, cum a remarcat cezara
simboluri care amintesc plecarea ei...
mulțumesc pentru trecere și semn
același,
teo

Bejliu Anne-Marie,
plecările fără întoarceri lasă urme și e bine
să ne amintim de ele chiar dacă nu vrem să ne gândim la plecările noastre. oricum nu acum, prea devreme...
și-n urmă râmân;
\"flori uscate în borcan
și o lampă neagră
de funingine
zgâlțâie
aerul\"

dar nu suntem siguri că după plecare

\"gâlma de lut înmoaie privirea\"

mulțumiri și
multă stimă,
teodor dume,

place poemul cu întregul
remarc imagini care mă fac să revin cu plăcere

\"tinerețea mea o serenadă
a ploii
parcă ar fixa dindărătul perdelei
un soare pensionat\"
ori
\"de-atunci au trecut douăzeci de cuvinte
mai lungi

umbra a-ncărunțit\"

citit cu plăcere,
teodor dume,

radun gabor,
iată c-ai modificat, în bine, simplificând discursul. dar puțin de tot ai modificat unghiul din care priveam dimineață la prima citire. curge frumos și îmi place modul în care l-ai cizelat. se simte o schimbare și e de bine, zic eu ca un cititor constant în pagina ta.
(nici prima formă nu deranja)

cu prietenie,
teodor dume,

domnule radun,
înțeleg sensul poemului ca pe o continuitate și cred că n-am greșit.
ai dus mesajul \"rotund\" printr-un discurs de câteva versuri eliminând umpluturile.
îmi place
ai o grșeală de tastatură
fieroși = fioroși

stimă și prietenie,
teodor dume,

domnule emil,
știm cu toții că în universul uman găsim două feluri de durere; fizică și morală
starea prin care treceți e de înțeles pentru că scrijelește pe suflet și nicidecum pe rana carnală. durerea morală desfășurată pe trup roade și doare mult mai mult decât cea fizică.
cunosc starea...
îmi place jurământul \"frați de cruce\" făcut prin sânge care \"trebuia să însemne legătura noastră sfântă pentru totdeauna.\"

stimă,
teodor dume,

bine ai revenit zabet
prezența ta colorează ...
mulțumesc de semn

mulțumesc tuturor de păreri, indiferent de numele autorului.
acum ar fi cazul să întrerupem comentariile fără sens ,chiar și cele cu referire la text. în concluzie, am înțeles că e unul oarecare, fără importanță și nu merită oprirea în pagină. ocupați-vă cu lecturarea altor texte.
regret că s-a recurs la polemici sfidătoare. nu doresc să fie implicat nici un membru onorabil de pe acest site.
mulțumesc de înțelegere,
teodor dume,

nu știu din ce parte să privesc gluma.
ori e glumă ori părere...
oricum eu îți mulțumesc pentru atenție
și îți respect textele. ba am stimă și pentru autor

o seară plăcută,
teodor dume,

am înțeles nuanța părerii tale și îți mulțumesc de trecere
nu poate fi atât de greu dar am vrut să-mi detaliezi mișcările greșite din strofele 3-4, că doar e un atelier literar, nu? și nici nu pot fi de acord cu persoanele care trec prin pagină și spun nu-mi place fără să argumenteze, fără să arate unde-i buba...
scuze pentru atâtea intervenții
nu pot fi mai rău și nici mai bun
pentru că mai am o fărâmă de bun simț la cei 52de ani.
mulțumesc și sper să ne citim și să ne exprimăm părerile cu responsabilitate, așa după cum ai spus

o seară bună,
cu sinceritate,
teodor dume,

am priceput. gata...
să ne citim cu bine
de acord?
stimă,
teodor dume,

anne-marie,
vă sunt recunoscător pentru revenirea în pagina mea. sunteți dintre puținii comentatori din pagină care au remarcat stările reale ale unei faceri. aveți perfectă dreptate privind din unghiul descris în amănunțime. eu l-am redat din punctul general în care copilului nu i se atribuie un nume până la botez chiar dacă el există tatuat de suflet pe buzele mamei.
mă bucur că ați deschis calea discuțiilor constructive asupra textului. orice comentariu asupra unui text ar trebui să poarte amprenta responsabilității ca și în cazul de față. numai așa textul-autorul și cititorul simt o împlinire.
iată un exemplu de literatură în atelier.
referitor la gargara cu spume...mulțumesc pentru încurajare.se zice că apa trece și pietrele rămân...
închei cu finalul din commul d-voastră

\"e un poem mult prea încărcat de esență pentru unele persoane și când nu știu să analizeze esența se leagă de firele de nisip spulberate de mult de vânt\"

Stimă și considerație,
teodor dume,

doruleț,
scuză-mă pentru revenire dar nu puteam să tac și nici nu pot atunci când spusele mele se adeveresc. uite, o fărâmă din cuvântul meu împlinit de dana printr-o stea. e meritul tău.
felicitări!
cu prietenie,
același,
teo

Laura Șoltuzu,
mulțumesc de revenire și pentru observațiile făcute. sunt obligat să dau câteva lămuriri. ai dreptate în tot ce ai afirmat. în legătură cu textul meu au fost 15 păreri dintre care 13 pro și 2 contra.
nu s-a făcut afirmația că textul ar fi copy ci referirea făcută de cei doi a fost în legătură cu folosirea formei de titlu. adcă:ceva... punct ceva.... eu am numit formă de titlu dublu la același poem. pe site a fost folosită această formă de încă câteva persoane , vreo 7 cred. se zice că \"invenția\" i-ar aparține doamnei ela v. luca, iar eu și ceilalți i-am furat forma de titlu.nu conținutul și nici ideea.și atunci mă întreb; autorii textelor fără titlu, autorii textelor cu titlu kilometric mai mare decât poemul în sine, autorii textelor cu titlu simplu, autorii textelor cu titlu întrerupt prin semne de punctuație ,altele decât punct,de la cine au furat forma? există o reglementare de formă a titlurilor sau a conținutului din pagină?. NU.Atunci cum s-a furat forma? dacă postăm un poem cu strofe din 4 versuri sau cu 3 sau cu 2 sau cu 1 sau un vers la 3 cm distanțare ori un vers de jumătate de pagină (cum e moda pe acest site) s-a furat forma textului? de la cine? cine este autorul român care a brevetat poezia sau formele de redare în pagină?.cred că e timpul să fim serioși...
iar privind cele două păreri contra textului postat mă voi referi la nica mădălina care în prima părere și la a doua revenire (a doua la rugămintea mea) a considerat \"imaginea din prima strofă e suficient de bine punctată(...)iar strofele trei și patru ar putea fi compactate cumva, să se mizeze pe același soi de punctare în cât mai puține cuvinte\". până aici totul e limpede și frumos, numai că după următoarea părere contra, la a treia revenire, nica mădălina dă sentința \"așadar, ca întreg, e un text prost\".
eu consider doar o părere...și nu sunt șifonat.
cu scuzele necesare pentru intervenție, dar sunt obligat să fac aceste precizări, pentru a nu creea confuzie în interpretarea cititorului.
deci, nu era vorba de nici un copy ci doar de folosirea formei de titlu
mulțumesc de intervenție
cu stimă,
teodor dume,

Bejliu Anne-Marie,
îmi face mare plăcere trecerea prin pagina mea și comentariul făcut pe fiecare vers. ai punctat bine nașterea-tăcerea și privirea întrebătoare a tatălui.
subiectul propus de mine încearcă să transmită un mesaj care n-a mai fost explorat, zic eu, de nimeni pe acest site. nu mă refeream la o naștere firească, ci am dorit să punctez momentul până la eliberarea din pântece. nici un copil nu senaște cu un nume. nicio mamă nu-și strigă pe nume copilulu din pântecele său pentru că acel copil nu are încă un nume. numele vine la botez...
ăsta a fost momentul în jurul căruia s-a făcut atâta gargară. și a pornit de la titlu. de ce l-am intitulat \"tăcerea din pântec. nașterea\" și de ce nu am pus \"nașterea\" în paranteză, fiindcă și alții au folosit această formă de a scrie un titlu.
dumnezeu să ne lumineze mințile îmbâcsite de ură și invidie!

stimă și considerație,
teodor dume,

Ioana Matei,
da, cea mai concentrată remarcă e a ta. asta am vrut și asta a ieșit.
spui că este \"un poem traitor, de aceea adevarat...cred ca fara traire nu exista poezie...\". deci ai citit o poezie. mulțumesc, ioana

cu toată stima,
teodor dume,

\"nu e vina ta că acum zac sub această piatră de granit
am urcat pe stânca aceea să rup pentru tine o floare\"
las doar semn de trecere
pentru că autorul este cel care a simțit și simte
mesajul din cuvânt.
nu vreau să tulbur liniștea de sub piatra de granit
citit cu plăcere un text bun

stimă și multă prietenie!
același, teodor dume

\"poate că există o viață viitoare
și o scriem acum
cu urmele pe care le lăsăm aici\"
semn de trecre și lectură.
mi-a plăcut întregul
simplitate-esență-valoare
elemente care îți caracterizează scrisul și poate chiar persoana. mă bucur că
nu renunți la rădăcini, pentru că și eu mă regăsesc în simplitate și mă simt bine...
vezi, mai nou, mugurii injectează rădăcinile cu otrava singurătății robotizând...cuvântul

stimă, sinceritate
și apreciere!
teodor dume,