Noapte lungă. Lucram la un cadou pe care nu-l mai voi trimite și asta aflu abia dimeneața.
Doar 20 de minute petrecute acompaniat înainte de a pleca. Mama lui de duș! Mai bine nu mă
Când trebuie să ne oprim din alergat în căutarea drumului care nu duce nicăieri? Dacă îl găsim vom știi că oricum toate drumurile duc în același loc? Viața este o alergare continuă înspre realizarea
Într-o zi, când asistam la o discuție dintre doi bătrâni, am auzit ideea, că tinerii din ziua de azi au devenit bătrâni sufletește.
Din păcate ei nu au argumentat părerea lor, și poate că este
Þrrrr!
-Alo?
Era Ștefan.
Avea nevoie de un cd cu nu știu ce fel de soft.
Având în vedere că este un tip de treabă, care m-a ajutat când aveam nevoie, de altfel cd-ul era tot de la el, m-am
E 4 jumătate dimineața și nu am somn. În ultimul an îți vorbesc foarte des. A trecut ceva timp de când m-ai părăsit, dar abia acum îți simt lipsa cel mai mult și nu știu ce este mai rău, că nu pot
Þârâitul ceasului nu putea fi oprit cu o singură miscare de mână așa că trebuie să facă mai mult efort pentru a-l opri din țipat iar asta îl trezește. Se freacă la ochi și în drum spre bucătărie ia
În viată suntem condiționati de niște nevoi, ca mâncarea, aerul, sau apa. Dar printre acestea se mai afla și o nevoie fundamentală care ne structurează și modelează ca indivizi distincți. Această
Soarele amurgului mai avea câteva minute de viață, după aceea totul o să cadă în cenușiu. Își apucă geaca, o pune pe braț și trântește ușa în urma lui. Lumină tomnatică. Pe strada lui nu bătea
Ingrid își dă seama că va trebui să privească lucrurile din jurul ei altfel. Vladimir se afla acolo într-o situație oarecum asemănătoare dar cu un punct de vedere cel mai probabil diferit. Va trebui
Mă gândeam zilele astea: câți de mulți oameni am întâlnit, plini de spirit și cu \"creier\", dar mai puțin \"plini de bani\"; și cîți de mulți, ignoranți sau \"lipsiți de creier\", dar foarte
Au forță, sunt stabili, se înalță deasupra majorității chiar dacă sunt scunzi iar vântul puternic nu-i înclină, nu-i încetinește, ci îi ridică. Se plimbă printre noi, dar ne este greu să
Stau pe farfurie
Și mă hrănesc din mine.
Uite! Am găsit o bucățică gustoasă azi! Poate este o părticică din această zi…
Mă trezesc că am uitat de furculiță și cutit așa că rup cu mâinile
Înalt, cu o strălucire orbitoare se ridică în fața mea...
Privindu-l în ochi îmi dau seama de mareția lui imaterială pe care nu o voi putea atinge vreodată oricât de mult aș încerca...
Privirile
Alb. Prea alb.
Lumina dimineții îmi bate în gene iar perna de pe cap nu are cum să-mi creeze o stare prielnică somnului. Oricum încerc de șase ore să dorm și degeaba.
Mă ridic, îmi pun perna la
De multe ori am fost pus în situații în care am văzut diferiți oameni care, după un anumit timp, și-au schimbat comportamentul, concepțiile și modul de a reacționa în diferite situații. Și
Pentru a găsi o formulă de început, ar trebui să încercăm să conturăm o modalitate interpretativă a realității subiective. Dilema la care ar trebui să încercăm să răspundem este dacă instanța pe
Cu câteva cuvinte rostite încui ușa și trag jaluzelele, a fost o zi grea și înnorată. Lumina becului galben îmi dă impresia că ne aflăm într-un loc total izolat de lume unde nu pot ajunge
De multe ori ajung să-mi pun întrebări care probabil trec prin mintea noastră foarte des.
Poate că este de vină vremea de afară, care tinde să devină din ce în ce mai urâtă sau poate este în natura
Și prietenii te lasă când ai nevoie de ei, dar,
O să dorm cu mine în noaptea asta.
Îmbrățișat cu sufletul meu.
Care-mi va ține companie, singurul care nu mă părășeste,
Toți avem vieți complicate, și toți încercăm să găsim un mod de a privi lucrurile în așa fel încât să pară mai bune, sau măcar să avem noi impresia că putem înbunătății mai multe lucruri decât este
Când mă uitam la stele, întindeam mâna și le atingeam.
Când mă întindeam în iarbă,stelele îmi luminau fruntea care aștepta să fie sărutată.
Mă ridicam de pe jos, plin de rouă și eram puțin amețit,
Am prins, trenul de noapte. Ãla ploios.
El a luat cu mine, înapoi și frigul și ploaia. Acum e senin, dar tot departe. Mi-au înghețat picioarele și le las așa.
Poate câteva poze făcute la un geam
Trage aer adânc în piept, întoarce capul spre ea și o apucă de mână…
Degetele ei înghețate parcă ardeau în contact cu palma lui, iar în ochii ei se vedeau cristale de gheață, tristețe și dezamăgire,
Mari, grei, alunecând încet printre moleculele de aer, fulgii de zăpadă îi atingeau fața imobilă pe măsură ce înainta pe podul ușor înzăpezit. Nu se gândea la nimic. De fapt de aia se afla acolo… ca