Țenche Mircea

Sunt pierdut in ochii galesi Cu sprancene ce au vamesi, Vad un zambet ce ma umple, De lumini dar si de umbre. Ma privesti ca pe un zimbru, Draga mea, eu sunt un timbru, Lipit pe-o hartie

Demult, nu știam să scriu, Adunăm pietre dintr-un colț Ca să fac o grămadă dezordonată Pe care nimeni să nu o înțeleagă... Am stricat mai multe pixuri, Am făcut porci de cerneală Pe fiecare

In muntii negrii fara zare Mergea fara rost un motan cu zale \"Partidul e al nostru\"! eu asta o spun Doar ca motanul s-a ratacit pe drum. Si tremura stancile si urla copacii Aici sunt si

Dacă crezi că nu se poate, Te invit să decolezi. Lasă-ți gândurile-n noapte Și ascultă maidanezi. Am lumină pentru tine Și o mare întrebare: Primul ou, cel de găină, A fost conceput la

Simt Că sângele tău avea gustul Apei de mare, Gândurile tale erau precum O galaxie nedescoperită încă. Văd Cum păsările negre au găsit Parola către nuci gratuite, Copiii debusolați aleargă

Sunt un cuvânt neînțeles... Penele mureau în zbor, Sângele ardea de dor, Pernele uită, de ce adormi la coafor? Câinii mei își spun:mai stai! Tu ai scurtături spre rai, Ochi căprui... Tu ce

La atelier azi se repară inimi, Inimi frânte, inimi rupte, Inimi ce nu vor să mai bată.... Piesele încă nu au sosit, Tirul e blocat în vamă, Azi e sâmbătă și Vameșii nu cred în sentimente,

Ion, soldații nu vin acasă, Tu trebuie să rămâi aici! Lumea ta e acum roșie și ruginită, De ce nu pot să aleg? De ce mintea spune Că există undeva speranță, Dar la prânz Avem lături? Vezi

Aici, în ochii care mor, Aici, in clipe care dor, Ascund un sâmbure Și îl îngrop. Păsările au aceeași culoare, Trandafirii încă nu au spini, Iarba încă nu vorbește Dar tot ce mai lipsește Se

Vino,acum, doar în lumea mea Eu promit că nu te voi uita... Două stele noaptea ne-au văzut Nu știau că tu n-ai început. Dacă cred din nou în lumea ta Răsăritul oare va mai aștepta? Dar tu

Întrebările din ultima noapte M-au lăsat fără vise... Focul știe să asculte poveștile tale Lăsând în urmă doar cenușa. De multe ori îmi imaginez că te strig Într-o lume mută și senină. Te văd

Fără întrebări nu mai am toamnă, Răspunsuri sunt pe internet Copaci ce dorm, nu mai au teamă, Ai vrea să uiți, fără regret. Frunzele moarte vor cânta În mugurii ce nu au încă minte, O carte

O rachetă are suflet Are chiar și-un scop precis... Eu am să-ți compun un cântec Și nu știu de vrei și bis. Nori albaștri de cerneală Ne pândesc fără vreun rost, Dacă viața ar fi o școală Nu

in valul ei adun doar priviri ce nu apun si noaptea le sopteste neincetat ca visul lor era furat pe oglinda chipul ei ma mangaie pe ochi chipul ei ma zgarie bland si fara asemanare sunt

În norii ce ajung, Două vieți mă despart Și acum că te iubesc Aș vrea mereu să ard Nici eu nu știu de ce te-am cules Dar crengile îmi spun că nu greșesc Nebună-i așteptarea și știi că, Tu

Nu aveam bec, furam lumină Din ochii tăi fără răspuns Și noaptea sigur era plină Tu așteptai, eu n-am pătruns... În lumea noastră complicată Avem părereri despre orice, Când timpul tău încă

In ziua ce vine Poate tu ma vei uita Vor ramane doar cuvinte Iar doua ganduri Se vor cauta. Stiu ca e noapte Si mai stiu ca vrei lumina Oare astazi doua fapte, Te vor face iar

Nu am stil, am doar motive Să nu fug de adjective, Să caut mereu o cale, Să nu mă opresc în vale. Vreau antene peste nori, Vreau să urci și cînd cobori, Vreau să țipi cît poți de tare Dar să

În lumea mea erai o stea Ce încă nu își găsise locul, O dorință arzătoare Pentru care a trebuit să lupt Cu demoni, curieri, cercei Și vacanțe anulate . Te-am așteptat mulți ani, Fără să știu

Noroc! O floare albă de trifoi Zace și acum sub bancă E mult nisip, nu mai am aer! Nimeni nu poate să-nțeleagă... O piatră mov mi-a dat odată Mult sânge și o umbră de regret În lada noastră am

Lăsați-mă să stau pe nori Să număr stele în culori, Să caut vise fără rost, Să număr clipele ce-au fost. Uitați-mă într-un sertar Să rătăcesc fără habar, Să caut pozele pierdute, Să număr

Agonia mea e lunga scrisa de poeti amari raza noptii vrea sa scurga gustul zilelor de mai doua soapte printre vise fug incet pe chipul tau lumea portilor inchise moare fara dumnezeu si lumina

Te-a cuprins si nu lasa Gandul meu cel fara masa Iti strapuge acum ochii Eu il simt si tu te apropii Dar oglinda e sfetnicul tau oficial Te iubesti si n-ai habar Ca umbrele nu cred in