Lanțurile pot frânge destine
Sau pot fi folosite
Pentru distracție,
Totul depinde de materialul
Din care sunt făcute.
Noaptea, inima bate mai încet,
Gândurile se cern,
Iar creierul se
Tu cea care știi să citești pe buze
Mai numără încă odată
Toate secundele
În care am fost aproape de soare
Cu ochii închiși.
Tu cea care poți să înmoi pietre
Du-te pe cel mai înalt munte
Și strigă
Nebunul sta
Cu ochi caprui
Acum descopera zarea,
Oglinda e un loc tacut
Iar tu visezi doar marea.
Pomii ce trec sunt doar sperante
Iar crengile lor
Sunt dezlegate
De lanturile
Privesc deschis, cu ochii in larg
Ca o corabie fără catarg
Și nu mai înțeleg nimic,
Căci vorba e un inamic.
Zadarnic eu m-am pus pe tavă,
Căci am avut prea multă lavă
Și tot ce vroiam eu nu e
ȚM