Poezie
Despre perle si viata
1 min lectură·
Mediu
Din cauza mea prea multe perle
Vor sta pe rafturi nevândute.
Le adresez azi un discurs
Dar doar din semne, ele-s mute...
Motociclete, veverițe, un taragot
Și-o babă nebună,
Se-ndreaptă toți pe-aceeași cale,
Pot să le spun doar: noapte bună!
Când trandafirii roz se ceartă
Poți să miroși din nori ispita.
Țiganii intră pe sub poartă,
De ce doar eu?
Cu glume verzi și rochii mov
Se face o paranghelie.
Dacă nu vrei să te-adaptezi
Păstrează-ți cercul în cutie!
Visez în iarbă cu fulgi mari
Aripi de înger și de demoni
Din dicționar am șters cuvântul "dor"
Dar am găsit un selfie stick.
Pășesc confuz cărări uscate
Lumini de tunete se sting.
Las o himeră și trei șoapte
Vălul cel negru îl ating.
Un pește hipster m-a învățat
Că fericirea stă în bule.
Când le termini de numărat
Observi că nu prea ai destule.
În bula mea mă adresez
Unui popor plin de furnici.
Nu am nici geamuri și nici uși
Dar totuși suntem chiar aici...
Și ne zâmbim fără să vrem
Și ne întristăm fără să spunem,
Râmâne doar un adevăr:
E visul nostru, oare-l credem?
001.397
0