Poezie

Dorinta prunului

2 min lectură·28 martie 2017

Mediu

Am auzit că pomii nu mor niciodată

Deși oamenii sfârșesc mereu prin a-i ucide.

Cenușa lor hrănește viața

Și frunzele ajung pământ.

Am căutat în magazine dar nu am găsit

Pomi muritori, așa că am mers

La un butoi de stejar și l-am întrebat:

Unde pot găsi un pom care nu vrea să fie nemuritor?

El mi-a spus cu glas înfundat că

Toți pomii cresc cu gândul că nu vor părăsi

Pământul.

M-am dat bătut și am uitat,

Am continuat să trăiesc și să plantez pomi

Fiind oarecum invidios pe soarta lor.

Într-o zi am observat un prun plin de ciuperci otrăvite,

Cu crengile uscate și frunzele căzute.

L-am privit timp de un minut și l-am întrebat:

Tu de ce suferi?

El mi-a spus că nu mai are sevă, nu mai face fotosinteză

Și are are doar coșmaruri cu drujbe Husqvarna.

Eu am spus că îl pot ajuta dacă acceptă un topor

Care să îi curme suferința.

Prunul a acceptat și a avut o ultimă dorință,

Să fac din lemnul lui un leagăn în care stea primul meu copil

Și din crengile lui un foc, care să îl ducă în nori.

Mi-a zis că Pământul e plin de pomi, dar cerul

E un imens deșert în care el ar vrea să fie

Primul pom.

I-am respectat toate dorințele și în cele din urmă

Am aflat răspunsul:

Toți suntem datori Pământului cu un pom

Și vieții cu un vis împlinit!

001.447

Țenche Mircea. “Dorinta prunului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14105077/dorinta-prunului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.