Poezie
Povestea mea
2 min lectură·
Mediu
Urme de sânge și mister,
Voi desena întreg tavanul.
Fără mustăți, e numai adevăr,
Iar dragostea poate muri la anul.
Pe trupul cald, se nasc doar muște,
Zboară-n alai nerușinat.
Un câine, lanțul, pe viață.
Știai tu cât de mult am așteptat?
Nori veseli și o bombă nucleară
Nu te-au convins, îți place verde.
Doar un motan nătâng iubește în tufiș
Eu nu am suflet, cine pierde?
Cu temele făcute din ajun
Am așteptat și anul ăsta un cadou
Dar chiar nu am nevoie de nimic
Căci m-am metamorfozat în ou(de categoria B).
Un melc eretic m-antrebat:
De ce doar vacile dau lapte?
Eu căutam pe internet și am găsit:
Citește, (de la început la sfârșit) o carte!
A, un telefon, ținut la sân,
Se descărca în mii de like-uri
Badea Gigel, iubește viața
Iar tu, ești personaj de bancuri!
-Să facem cunoștință!
-Dar de ce? eu vreau să te păstrez în mine...
-O fi nebun? sau WTF?
-Da, știu și brazii mor, rămâi cu bine!
E gata nebunia, nu pleca!
Am fost neclar doar ca să înțelegi
Că orișice secundă e a ta
Și chiar de îți e greu, tu să alegi.
Cu ochii larg deschiși și lumânări aprinse
Găsește drumul drept chiar de este lung,
Azi pentru mine brichetele sunt stinse,
Lumina e acolo unde vreau să ajung!
Îmi place să glumesc cu mintea ta
Și să te duc măcar o clipă între nori,
De ai putut să înțelegi povestea mea
Fii fericit căci știi din nou să zbori!
001.304
0