Poezie
Ion
1 min lectură·
Mediu
Demult.....
Doar frunze înghețate,
O mlaștină eternă.
Doar inamici în spate
Chiar dacă te ascunzi
Ei te vor găsi
Și părul tău cel negru,
Cărunt va fi a doua zi!
Te-au prins și te-au târât
Dar n-au putut să-ți fure
Sufletul tău cel cald
Și dorul...
Ele au rămas singure!
Și ce voi face acum?
Voi putrezi aici?
Sau îmi voi aștepta
Moartea...
Nu poți privi, dar tu înduri
Slăbit de foame,
Tu nu furi
Când alții sunt prea slabi
Le-arăți oasele tale
Ei văd că tu aștepți
Tot chinul în picioare
Și lumea e nedreaptă
De ești aici oare?
Lupta e o cauză dreaptă,
Tu rabzi, nu ești aici...
Oricât ei te-ar închide
Și te-ar amenința
În inimă îți bate
Dorul de tara ta..
Și mulți nu se întorc
Căci iadu-i pe pământ
Dar tu reziști acolo
Având un singur gând...
Un răsărit de soare în câmpie,
O apă lină, bucurie
Casa părintească,
Dar anii nu te lasă
Și tu îi lași să treacă.
Înconjurat de ruși,
Un singur gând,
Acasă!
001.033
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Țenche Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Țenche Mircea. “Ion.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14081228/ionComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.