Poezie

Cu rost

1 min lectură·3 iulie 2015

Mediu

Nu știu să caut...

Pânza se întinde!

Am ajuns la mijloc

Și nu te pot cuprinde.

De ce se bat doi șoimi?

Poate pentru o vulpe...

Îți dăruiesc o pană

Să zbori în altă lume.

În nisipul ud se-ascund

Două urme de cămilă

Iar un pește zace ud

Dar cămilei i-a fost milă...

N-are sens, nu am habar,

Ce sunt atâtea cuvine?

Sunt o cană din cleștar

Ce devine prea fierbinte...

Dar aici, aici cu mine,

Nu găsesc nici un ecou.

De privesc oglinda bine

Parcă semăn cu un bou!

Nu-i așa! Spuse o bufniță,

Boul este protejat

Nu mai are el sămânță,

Dar e bine furajat!

Fie după cum zici tu

Dar totuși,

Ce rost are ziua asta?

Am să-ți spun, deși e secret.

Orice zi, orice secundă

Are rostul ei pe lume,

De nu-l vezi și nu-l pricepi

Știu, tu nu râzi nici la glume!

001.158

Țenche Mircea. “Cu rost.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14074304/cu-rost

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.