Poezie

Love story

2 min lectură·5 februarie 2014

Mediu

Când timpul înghețase peste lume

Și zarea rămăsese neatinsă,

Trecea pădurile fără de nume

Cu voalul ca o pânză-ntinsă.

Doar frunzele puteau să-i prindă urma

Și crengile să îi atingă părul,

Un unicorn nu își găsește turma

Dar ea găsise tocmai mărul.

Un fruct necopt dar cu ispită

Cine ar putea să îl culeagă?

Poate o patimă mult prea grăbită

Ce un mister adânc dezleagă...

Dar ea s-a dus fără mărgele

Cu gândul până pe o stâncă.

Cu glas duios de cucuvele

El stă și o așteaptă încă...

Iubita mea, eu chiar observ

Că încă te gândești la mine.

Mi-a mai rămas numai un nerv

Și vreau să îl împart cu tine!

Eu te aștept ca pe o ploaie

Ce răcorește un deșert,

Dar tot ce-aud e glas de oaie

Și tare mi-e c-o să te pierd!

Iubitul meu, să nu ai frică

Eu viața mea ți-o dăruiesc!

Dar am răbdarea foarte mică

Of, merele nu se-nroșesc!

Dar nu mai stau, ci vin la tine!

Chiar dacă nu mai ești în rai,

Cu câinii tăi mă-nțeleg bine

Și vreau să-mi dai tot ce nu ai!

Și s-au văzut și s-au iubit,

Pe iarba plină de bomboane.

Povestea nu are sfârșit,

Până ce dragostea adoarme!

001.368

Țenche Mircea. “Love story.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14043691/love-story

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.