Poezie
Testament
1 min lectură·
Mediu
Mergând alături de mormânt
Găsesc cuvinte fără glas
În inimă un jurâmânt
E testamentul ce-a rămas!
Voi fi mai bun sau poate nu?
La asta mă gândesc mereu
Dar peste ani vei fi tot tu
Lumină în sufletul meu!
Ascult în grabă gândul tău,
Căci l-am uitat ca pe-o poveste
Te-ai întâlnit cu Dumnezeu,
Fără să ai de mine veste.
De te-am uitat fără să știu
Voi sta să te privesc pe cer
Te-am cunoscut mult prea târziu,
Cu trupul slab și inima de fier!
De-mi va fi viața fără rost
Eu vreau ca oamenii să știe
Că cerul eu îl voi privi de jos
Cu vântul cald și aspru de câmpie...
002
0