Poezie
Armistitiul ursului
1 min lectură·
Mediu
Astazi e cerul mai senin
Si s-a golit de umbre
Am scuturat roua de pelin
Si am ajuns pe punte.
Ti am aratat, fara sa ti cer
Doar un ocean de vise
Cand adevarul sta pe valuri
Ai bratele inchise.
Sunt eu, egocentristul incurcat
Cel ce aduce furtuna
Tot ce e in suflet eu ti am dat
Crezand ca noaptea-i buna.
Credeam ca sunt mult prea inalt
Si pot sa ating un varf de brad
Dar am ramas iar pe pamant
Si ti voi lasa pletele-n vant.
Sunt poate doar o creatura
Ce moare de Craciun
Dar eu in suflet nu tin ura
Si nici nu ma razbun.
In lumea noastra mult prea fada
Cand orele dispar
Am fost un luptator cu spada
Cu fruntea sus, dar bizar.
In zambetele dintre pomi,
Gaseam adesea doi pioni
Si o regina aparata
Ce vrea sa fie capturata
De D\'artagnan sau de Costel,
Mananca varza de Bruxelles,
In timp ce ursul
Sta cu capul chel
Dar nu sufera de frig
Si nici de oase
Caci e aprig
Dar linistit, fara sertare
Cu barca lui calda si moale
Pluteste langa un aisberg enorm
Si nu mai are vise ci doar somn.
001361
0