Cuvinte condamnate
Câinele nu latră, ci rostește clar
Cuvinte condamnate să sune mai hilar,
Iar când copilul țipă de durere-n noapte
El rostește numai cuvinte-ncrucișate.
Și când mama-ți
Mireasa mea când ai să pleci și ai să uiți de mine
Să-mi lași adresa ta să-ți scriu așa cum pot mai bine,
Iar dacă n-ai să-mi lași nimic, sărută-mă pe frunte
Măcar sărutul să-l păstrez și să-mi
Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină,
Tresaltă biserica, poporul o privește cu frică,
Se lasă-ntuneric și vântul începe să vină,
Și toate în jur privesc cum se mișcă.
Strig către Cer,
După treceri nesfârșite,
Gonit de frica descoperirii,
M-am întâlnit cu mine în fața oglinzii,
Mințindu-mă cu ultimele clipe ale fericirii
Și, oricât de mult încercam
Să mă sugrum în oglindă,
Nu
Îmi adun zilele de iubire
Și apoi,
Fac proba cu o noapte de dor.
Mă desfac în termeni
Și-mi adun membrele
La puținele zile de amor…
La toate sumele zilelor trecute
Le fac proba cu suma zilelor
Strigă-mă de acolo de unde ești
S-aud a tale șoapte de iubire
Și eu să-ți dau tot ceea ce-ți dorești,
Și-un colier să-ți las ca amintire.
Sunt drumuri ce s-au născut pentru tine,
Pe care tu
Trist și singur lângă masă, rezemat de un perete,
Priveam lumea cum dansează și se mișcă nebunește.
Și-mi plăceau cum se distrează, iar adesea le zâmbeam,
Chiar de-n suflet era noapte și prea
Într-un sat pe-o ulicioară străjuită de copaci,
Pe o prispă din lut galben odihnea un bătrân baci.
Tot trăgând dintr-o țigară, la mioare se gândea
Și din ochii lui albaștri începea a
Alerg după tine de ore în șir,
Epuizat, alerg fără nicio dorință
Până te oprești să-mi spui:
,,Bună dimineața!”,
Iar alerg după tine mai multe ore ca ultima dată,
Epuizat, alerg fără niciun semn
Îmi place să mă plimb noaptea. Se văd numai lumini în casele oamenilor și, aruncate pe străzi, luminile felinarelor. Nu-i văd pe bătrâni și atunci nu am motive de
Þine-mă de mână, fără teamă. Pe insula asta nu sunt băștinași să te vadă. La întoarcere, nu voi spune nimănui că m-ai ținut de mână. Hai, ține-mă de mână până la mare, până la valuri, până la
Greața
Greața vine încet pe străzi, în livezile de portocali stricați, în gura noastră obosită și mincinoasă. Se adună în cerc deputații portocalilor pentru a măsura