Poezie

Clopote bat

1 min lectură·28 iulie 2008

Mediu

Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină,

Tresaltă biserica, poporul o privește cu frică,

Se lasă-ntuneric și vântul începe să vină,

Și toate în jur privesc cum se mișcă.

Strig către Cer, Cerul nu vrea să-mi răspundă,

Iar restul mulțimii cu pietre aruncă spre Cer.

Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină,

Tresaltă biserica și-n sus pietrele pier.

Vântul prin păr își caută locul de joacă,

Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină,

Iar restul mulțimii o văd cum se pleacă

Să-și verse păcatul și-o parte din vină.

Așa ca sfârșitul să-ntârzie încă

Din nou să-nflorească în noi fericirea,

Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină,

Tresaltă biserica, de teamă-i cuprinsă mulțimea.

Mi-acoperă frunza urechea cea dreaptă

Iar stânga spre clopote se scaldă-n lumină,

Mulțimea primește a sorții răsplată

Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină.

Se termină noaptea, se face lumină,

Vântul dispare, noaptea departe se-ascunde,

Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină

Și Cerul, timid, acum îmi răspunde.

Tresaltă biserica și plin de lumină-i altarul,

Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină,

În pământ mulțimea își varsă amarul

Și frunzele cad inundate-n lumină.

00811

Telenadrian. “Clopote bat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/telenadrian/poezie/1794480/clopote-bat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.