Poezii

Cuvinte condamnate Câinele nu latră, ci rostește clar Cuvinte condamnate să sune mai hilar, Iar când copilul țipă de durere-n noapte El rostește numai cuvinte-ncrucișate. Și când mama-ți

Mireasa mea când ai să pleci și ai să uiți de mine Să-mi lași adresa ta să-ți scriu așa cum pot mai bine, Iar dacă n-ai să-mi lași nimic, sărută-mă pe frunte Măcar sărutul să-l păstrez și să-mi

Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină, Tresaltă biserica, poporul o privește cu frică, Se lasă-ntuneric și vântul începe să vină, Și toate în jur privesc cum se mișcă. Strig către Cer,

După treceri nesfârșite, Gonit de frica descoperirii, M-am întâlnit cu mine în fața oglinzii, Mințindu-mă cu ultimele clipe ale fericirii Și, oricât de mult încercam Să mă sugrum în oglindă, Nu

Îmi adun zilele de iubire Și apoi, Fac proba cu o noapte de dor. Mă desfac în termeni Și-mi adun membrele La puținele zile de amor… La toate sumele zilelor trecute Le fac proba cu suma zilelor

Strigă-mă de acolo de unde ești S-aud a tale șoapte de iubire Și eu să-ți dau tot ceea ce-ți dorești, Și-un colier să-ți las ca amintire. Sunt drumuri ce s-au născut pentru tine, Pe care tu

Trist și singur lângă masă, rezemat de un perete, Priveam lumea cum dansează și se mișcă nebunește. Și-mi plăceau cum se distrează, iar adesea le zâmbeam, Chiar de-n suflet era noapte și prea

Într-un sat pe-o ulicioară străjuită de copaci, Pe o prispă din lut galben odihnea un bătrân baci. Tot trăgând dintr-o țigară, la mioare se gândea Și din ochii lui albaștri începea a

Alerg după tine de ore în șir, Epuizat, alerg fără nicio dorință Până te oprești să-mi spui: ,,Bună dimineața!”, Iar alerg după tine mai multe ore ca ultima dată, Epuizat, alerg fără niciun semn