tania cozianu

am venit să-ți spun că-mi pari o vertebrată albă încântător de feminină și delicată pentru o oră atât de matinală
poate din cauza viselor ce ți le prinzi în coadă de cal în timp ce cafeaua îți unge emoțiile dinspre creștet spre tălpi
poate din felul în care-ți adâncești pașii în roș`galben`orange după cum cade lumina
poate din pricină că-s eu o ființă nespus de olfactivă și înghit și eu dimpreună cu tine aerul dimineților
când masculin, când vanilat, când aromat de mere coapte

știu doar că în fiecare zi are să fie câte-un mâine în care îți vei lua din nou rochia de șerpoaică..
la șapte fix.. și-acesta nu e lucru puțin

nu-mi cere biletul acela
știi.
călătoresc fără până la stația nu-mai-știu-care
porque el alma prende fuego cuando
deja de amar...

desigur că nu trebuie să se știe pentru cât timp
nici măcar unde este capătul liniei
nu trebuie știut

Carmen Trovant, ce vrei să faci cu cele trei litere ale manuscrisului?

he venido al desierto
deșertul e roz, uneori roșu
tu ții strâns în pumn, în buzunarul
acela tainic trifoiul tău norocos
eu, el, noi coborâm într-una din stații

dar tu,
Carmen Trovant, tu...?
(notă: posibil, retoric)

hey, peter von no man`s land,
trage cortina
peste străzile cu sens unic
tu n-ai pus niciodată centură de siguranță iubirii
și asta se vede din felul în care știi că
sont des mots qui vont très bien ensemble,
très bien ensemble.

de pildă, cu un green heart visa
poți întinde marginile lumii de jur împrejurul nopților
tu, cu aceiași adidași ro.star
ea, mai înaltă pe o scară de griuri
și fotografia bunicii..

hey, peter von no man`s land
când am să ies din magnetismul verde-albastru
al străzilor plusminus
când din spuma zilelor se vor fi isprăvit de ieșit toate afroditele
atunci, în okeanos și-n liniștea din cer și din pământ
poate că voi putea să explic mai puțin empiric
de ce îmi place să stau pe bordura aceasta..

doar că.. hm, până atunci îmi pare tristă ideea de perpetuare a speciei virtuale.. (posibil din pricina structurii mele profund ne-ascetice - argument subiectiv, ne-literar știu, așadar non-viabil)

a, și bună dimineața, Petre Moldoveanu

cuvinte-cheie:
panseluțe de iarnă, o fracție (3/4, să zicem),
câteva lampioane verzi,
un tablou cu piramide zidit în al șaptelea colț
o rochie agățată de crengile cireșului
doruri multe doruri Escher
mai știi?
după vremea cocorilor de ceață
vin orele fluturilor cu aripi de porțelan
într-un pumn am ochi de fluture într-altul ochi de cobră
- alege - (eu aleg, eu aleg...)

tu scrie înainte papirus de taină
pe fir de vânt
acolo e scribul din timpul Yi Jing
tu, Isis, tu cu spaimele pieptănate-n oglinzi
de-atâtea ori
întinzi zăpezile în gând
de la un capăt la altul al pământului
așează-te acum

dincolo de dansul ielelor începe
călătoria cu berze și nuferi cu degete de piatră și jad

din mijlocul fiecărei palme tășnește
l`arc en ciel

vezi câte drumuri desfaci, Carmen?
ți-amintești?
pour faire le portret d`un oiseau... mai departe știi singură

La Mulți Ani, cu drag,

jazz-band-ul lăsa să curgă \"Down Among the Sheltering Palms\"
Seminole-Ritz Hotel în Florida sau
sau cred că prefer Hotel del Coronado (e în stil Victorian, undeva, lângă San Diego, cred)
el e Osgood Fielding III, un oil-magnate millionaire, citește Wall Street Journal
negreșit. ochelari de soare fumurii, pălărie de panama pe o verandă cu vedere panoramică, într-un balansoar
Osgood: I\'m Osgood Fielding the Third.
Daphne (quips): I\'m Cinderella the Second.

tu cine ești, Carmen?

eu stau și ascult band-ul,
uneori vine câte un domn, pune-o întrebare, pleacă nedumerit,
alteori vine câte-o doamnă. doamna tace.
take a nice cup of green tea and sit down, lady

tu schimbi cadrele din ce în ce mai repede
arunci în apă pietricele
apa se desface în cercuri. cercurile sunt ale lui Huygens
(și nu numai, adaug eu, dar shhht, nu trebuie să afle nimeni aceasta)

Carmen, subtitrarea! (asta nu se știe a cui e replica)

Jerry: Oh, you don\'t understand.. Ehhhh... I\'m a man.
Osgood: Well, nobody\'s perfect.

\"Trebuie să dăruiești ceva.\"
balanța și sabia
copitele minotaurului sfarmă piatra gândului
în felii mici
la ultima stație am să dau, poate, peste un capăt din
ghemul Ariadnei
până atunci fotoliul mă-nghite
sala proiecțiilor mi se pare tot mai mare, nesfârșită
necuprinsă
aștept să aprinzi lumina
să privesc mai bine
\"poate vom găsi ascuns sub piatră,
un Cuvânt.\" (...)

Camille Claudel, 16 Mai 1888,
fragmente din «An Album Confessions to Record Thoughts Feelings & c.».

pentru Carmen:
Your favourite colour and flower.
- La couleur qui change le plus et la fleur qui ne change pas
(si inca:
http://www.camilleclaudel.asso.fr/)

d-lui Peia:
Your favourite poets.
- Celui qui ne fait pas de vers

(pentru mine:
Your favourite painters and composers.
- Moi-Même)

Recevez mes sincères amitiés,

Frumoasă femeia aceasta a ta, Ela.

Atât de frumoasă încât îmi pare c-am visat-o așa, albă, cu aerul vibrând moale și ireal în jurul ei ca pânza unui păianjen, cu ochii rotunzi zvârcolind apele visului..
.. vie, așa de vie, încât dacă mi-aș îngusta privirea, aș zări-o acolo, în casa ei cu păsări, palidă și bolnavă de iubirea de oameni, trecând prin culoare de oglinzi tot mai aburite și mai înalte..
iar acolo, la capătul a tot, liniștea, cea mai dureroasă dintre liniștile zămislite între cer și pământ vreodată

neînchipuit de straniu, negrăit de frumos tabloul acesta, Ela..

Carmen,
o iubesc mult pe Camille.. nu pot pricepe când a început aceasta.. m-am gândit un timp că nu e cu putință, că mi se pare, că perechea aceea de ochi când albaștri când verzi nu i-am văzut, nu i-am știut niciodată, că îmi sunt străine măinile acelea care desprind trupuri nude și atât de nefiresc-umane din pântec de marmură..
apoi, pe măsura ce priveam mai atent dansul, ne-vorbele, jocul, cu atât sfâșierea era și mai mare, ca și cum dalta săpa în mine.. până când am înțeles că, în fapt, nu despre Camille izbuteam a scrie, ci despre mine..
hm.. și foarte off-topique, mai e nevoie să-ți spun cât aș fi vrut să vezi și tu cu mine somnul din marmură al Danaidei?
..și, cumva ai să știi că textul acesta are o anume dedicație, nu-i așa?

Silvia,
cred că am o oarecare inabilitate în separarea emoțiilor artistice de cele personale sau foarte-personale..
e lucrul pe care l-ai consemnat și tu citind cele de mai sus.. desigur că înțelegi acum, de ce nu pot răspunde decât mulțumindu-ți naiv, sincer și stângaci pentru văz, pentru emoția și simțirea aceasta a ta, pentru semn si semnele toate, cele de dincoace și de dincolo de cuvintele care se pot sau nu se pot ori nu se știu scrie..

D-le Rameau, mulțumesc pentru vizită. Dumneata preferi Brâncuși, eu prefer să ating marmura cu fruntea și uneori cu degetele toate.. și da, precum spuneai... restul e discutabil.. dar aceasta se știe, deja.

Vine o vreme când, în orice femeie, se zbate o Camille care își cioplește dinspre dinăuntru spre-afară trupul și mintea spre slobozirea sufletului.
O singură orbire, o clipă de sinapsă, de rătăsire și de absență a firii, destul cât să înțelegi ce punte fragilă stă sprijinind cu palmele malurile ce despart libertatea de întemnițarea-de-sine.

și-aceasta, presupun că e singura cale, Florin, să obții izbăvirea prin artă: fiind propria-ți creație, desavârșindu-te și redându-te te tine, ție

era frumos la noi, da, Ramona, ningea copilărește cu soare cu tot.. mă gândeam că ești aproape și simți și vezi..
mă bucur că ai revenit pe la mine

Mulțumesc, Diana pentru văzul acesta al tău..
voiam așa, să spun cuiva despre cum îți poți rupe din trup bucăți de marmură vie
despre cum poți să-ți prefaci dragostea în propria-ți temniță..
iar între iubire, artă și nebunie,
de la celebritate la boală, mizerie, singurătate și disperare nu mai e decât o simbolică chestiune de timp.. sau de destin..

între Camille, Rodin și Rose e dansul cu picioarele sculptate în piatră al vieții și iubirii

Mi-a fost bine să te știu aici.

(despre mâinile albe și numele pe care-ți vine deodată să-l pomenești, așa, de nu-se-știe-unde):

\"Et je suis allé au marché aux esclaves
Et je t\'ai cherchée
Mais je ne t\'ai pas trouvée\"

hm, Carmen... stau să mă-ntreb de ce ai ales tocmai panseluțele... (smile)
din punct de vedere matematic, n-aveai cum să știi că-s florile mele dragi.. sau, desigur, știai :)

La fleur malade
La fleur aigre
La fleur toujours fanée
La fleur personnelle...
...La pensée...

(cât despre postarea poemului pe pagina mea...
Amelie/ ignorantă.. pentru că
je suis comme je suis, dar și-aceasta știi deja

dar îmi spun că la tine-n pagină e în bună-păstrare.
am să îl găsesc acolo)

.. are să fie o seară frumoasă iar mâine, în loc de bună dimineața, las aici, pentru tine
café-crême et croissants chauds
deux tartines beurrées
ori
un brouillard de mots
sardines à manger
oeuf dur café-crème
café arrosé rhum

și câteva mulțumiri, ție

Carmen,

aici deja e un \"Sesame, ouvre-toi\" poem..

n-am să adaug nici un cuvânt.. ai deschis poarta și te-am urmat..
ai găsit culorile, le-ai desprins din alveolele lor..
eu doar rotesc caleidoscopul

și nu știu de ce, poate din pricina rochiei contesei ori ceva din zâmbetul supus al Evei, mi l-a amintit pe Jacques Prevert..
mângâietor, nespus..
\"Je suis allé au marché aux oiseaux
Et j\'ai acheté des oiseaux
Pour toi/ Mon amour
Je suis allé au marché aux fleurs
Et j\'ai acheté des fleurs
Pour toi... \"

las aici pagina aceasta și aștept să postezi poemul ce tocmai l-ai scris,
tu, tu, Carmen

\"Alors vous arrachez tout doucement
une des plumes de l\'oiseau
et vous écrivez votre nom dans un coin du tableau\"


(în loc de p.s.:

http://64.233.179.104/search?q=cache:z8BKKm3AAKsJ:mortain.free.fr/Culture/Prevert/prevert5.htm+toi&hl=ro&gl=ro&ct=clnk&cd=127&lr=lang_fr)

mlădios dansul femeilor cu
vălurile răsucite-n oglinzi
se leagănă în mers
femeile, femeile, frumoase animale de povară

în jurul lor, hm, în jurul lor...
bărbați / bărbații (forma articulată a Evei?)
cu zarurile lor măsluite grele ca pietrele de moară

(Grace Kelly a devenit prințesa lui Ranier de Monaco
Greta Garbo a purtat rochia Contesei Walewska,
Charles Boyer tricornul lui Napoleon în pelicula din 1937
.. și Darclee în rolul Haricleei Hartulary Darclee pe scena Scalei..)

și tu, Carmen,
care te trezesti din vis-vie
\"ca o sămânță de floare
în care nu mai locuiesc demult,
nici Adam, nici Eva\"

și tu, tu...

before 00.55

mă gândesc să desfac trei portocale, pentru tine, Carmen, pentru tine, Dan
una e a mea, desigur și uite..
n-am să-ți arăt palmele, nu în noaptea asta
.. mai `nainte mi-amintisem de zilele în care le înmuiam în culori și ștergeam cu ele oglinzile și varul pereților
acum am palmele albe, da.. îmi plac așa, goale, aproape fără linii, transparente și cumva impersonale, știi? cum sunt palmele păpușilor, atât de ireal-simple..
bine, n-o să vorbim despre nici un Xavier
am să prefer să fiu Amelie pana la ziuă
Amelie are voie să se copilărească, să nu înțeleagă și să nu se gândească la nimic
ea poate mânca portocale și să-și plimbe degetele pe sticla acvariului, pe coada lui Basil, pe aripioara lui Cleo, pe ochiul rotund al lui Leon.. hm, Leon..

after 00.55

Carmen..
.. perseverența cu care mă ucid .. ca să renasc înduioșător de aceeași..
tu nici nu aveai nevoie să vezi palmele mele
pur și simplu pentru că Știi fără să fi învățat ori fără să ți se fi spus vreodată..
le-am întins totuși, am luat steaua, am pus-o în acvariu..
acum nu-mi vin în minte decât cuvinte de off-topic și senzația clară de amețeală spiralată a privitului în jos, de undeva din înalt și de foarte departe
păstrează bucuria întreagă pentru toate începuturile și sfârșiturile de zile

mulțumesc, Carmen

și noapte bună, vouă, acolo..

p.s.(n+1): :)

http://www.poezia.as.ro/XAVIERpr4.html

pentru că e duminică seara, evident, și pentru că e iarnă nesfârșită de ianuarie, să zicem ca e François Xavier, Carmen
\"Te-ai dezgolit în poezie
Violenta râsului tău sfâșiat de urzici
Îți eliberează pântecul lampă verde și albastră și roșie...\"

..deși, aș putea să mă gândesc și la seria de \"vise\" a lui Xavier Castellanos, doar că nu mă puteam hotărî între \'windows of seeds\" și \"duplicity\" (sau \"woman\", poate)

așadar, am luat un Xavier aleator, l-am așezat în fotoliul de la fereastră, am scos toate vinilurile cu swing era și am golit pereții de picturi
singura pată de culoare acum e Cleo

hm... cât despre big band jazz și arta decadentă, despre cum e să faci să dispară nopțile în swing clarinet moods.. aici poate că am să fac altădată cu tine a \"spontaneous jam\"

în loc de p.s. 1:
http://www.xavierart.com/exec/browse/Dreams/1?lang=en

în loc de p.s. 2:
http://xroads.virginia.edu/~ASI/musi212/emily/eartist.html

p.s. 3 (off-topic): a big smile

nu trebuia să fii îngrijorată
din când în când am nevoie să găsesc câte-o grădină în care să caut pești sau libelule atunci când nu-mi mai încap între cuvinte.
.. aici m-am jucat cum știi că fac..
trebuia doar să-ți mai spun că, dacă o întâlnești pe Cleo, să i-o aduci lui Basil

Cleo au trapeze
are coada portocalie în evantai
ultima dată am adus-o în pumnii plini cu apă.. și mă grăbeam, mai aveam de urcat două etaje..

știu că mi-o vei aduce de-o găsești..
mulțumesc pentru vegherea ta de lângă tot ne-somnul acesta de cuvinte

cuvinte-cheie:
căpșuni, cafea, motanul de la picioarele tale(da, neapărat, trebuie să fie un motan), chitara, file de caiet dictando cu versuri, dimineți cu așternut alb, vacanță la cort, pulovere pe gât cu cine-mai-știe-câte ochiuri, vâsc în tavan, busuiocul de Sânziene...

hm.. și prețul zilelor atâtor anotimpuri.. și deasupra, deasupra a tot, lupa aceea imensă \"invidiind căldura ce mi-o dai\"

aici e un întreg tablou despre o anume stare.. nu știu cum se comentează o stare.. aș prefera, mai bine, s-o trăiesc..

ea se trăiește, Ramona, nu-i așa?

am citit pagina d-lui Grauenfels și am închis-o ca și cum aș fi ieșit din sală, după un Fellini..
aceeași atmosferă tulburătoare, încărcată de mister și senzualitate neconvențională
senzație de frumos ne-tipic, exotic, deloc uzual..
amețitor, în crescendo și spiralat textul acesta..
la sfârșit îți simți răsuflarea ușor accelerată, ca și cum ai fi urcat scările în fugă, câte două, ca și cum ai fi băut o cafea foarte tare, neagră, amară, provocatoare, insinuantă..
vârtej de culori, de mirosuri, priveliști în caleidoscop adânc, adânc, până ce te trezești, ca cititor, privind din cele mai neașteptate și de-mai-nebănuit unghiuri

(îmi pare de neînteles și neizbutită încercarea d-lui Peia de a demonta acest text..)

plec și păstrez în cutii mici orgia cu cireșele amare, cu mărgelele de pământ ars, cu ciorapii din foiță de aluminiu și vinul de Malaga.
mă gândesc la violetul de Ankara, la cum va fi fiind să bei cafeaua \"direct dintr-o plantație cucerită și recoltată cu iataganul\"

.. e frumos să fim doar noi violeți pe această lume.
păcat doar de...

în cele din urmă vii, citești, lasi un semn, pleci
eu încep să mă mir din-ce-în-ce mai puțin și mai departe..
în alt timp (te-)aș fi întrebat de ce. acum tac.
doar uneori, în câte-o noapte, aștept lupoaica.

cu ne-mirare.

un poem sincer

... e poemul despre cum e să fii li-cea-înaltă cu păsări pe umeri și picioarele-n mare, despre
cum e să fii li care a învățat să cânte la pian doar în gând, li în pantalonii aceia decolorați, cu buzunare pe pulpe, cu părul prins anapoda, li care tremură cu o cană de ceai în mâini privind pe fereastră femeia și copilul ei atârnat de toarta sacoșei ...

câteva fotografii cu li..
li își poartă crucea de carne, li își bătea fratele când era mic. avea genunchii juliți și avea să știe că mai târziu va veni o vreme când va trebui să fie bărbat.. (uneori trebuie să ne învățam frații să nu plângă. ei, soldații...)

stop-cadru cu li
tu ciupești un colț din plăcintă, dormi cu nasul în pernă după ce-ți bei cafeaua, frămânți cozonacii și săruți mâna bunicii.. uneori învârți codița mărului.. cineva cu a.b.c.d.e.f.g.h.i. mă iubește..
n-ai să orbști într-o zi, iar dacă asta se va petrece, îți vor rămâne ochii din palme, amândoi
nu m-am poticnit la citit.. tu vorbeai.. erai li-cea-de-fiecare-zi, poate puțin tristă, hm, da, puțin tristă, deși primisei bomboana dis-de-dimineață.
am făcut cu tine pauza de râs, de plâns, de miros, da, mai ales de miros și de văz, am scris la final un da, mare, se aprobă, după ultima întrebare, pe ultima filă.. cumva am zâmbit..

(într-una din zile vei primi radioul acela cu căști. dar știi..)