tania cozianu

d-le peia, ca de obicei, ai intuit corect
- invitația la castel era pentru d-l arhitect velisar
pe dumneata te aștept însă oricând, iar dacă vei face și comentarii pe text va fi absolut minunat

alexandru velisar,
presupun ca mai bine ma intrebai de conotatiile si implicatiile artei tribale in cultura europeana contemporana
altminteri, refuz sa detaliez mecanismul functional al hedonismului meu
e, nu-i asa? o chestiune despre care nu putem discuta decat eventual in sinaia, la palace
how about that?

d-le peia
je suis vraiment enchantée de vous voir si raisonnable

ma gândeam, noemie, că mi-ar fi plăcut să nu ți se mai pară într-o bună zi textele mele hedonice sau voit-aristocrate
nu voi face nici penitență întru sobrietate ca să aduc o nuanță compensatoare de sapiență în ceea ce scriu
(retoric: crezi tu sincer de tot că dacă aș iniția un canon întru austeritate și moderație aș izbuti să devin mai înțeleaptă? în cazul acesta accept să o donez toată motanului tău)
prefer să-mi păstrez atâta chibzuință cât să mă țin bine de mon chauffeur la viraje
cât despre alergatul cu un pumn de gloanțe în piept, asta ar fi, cu-adevărat o problemă

carmen, mihai, dorin,
în fapt chiar mă bucur c-am postat acest text
d-l mateescu a fost sincer înduioșat .. și mi-a zis că pot persevera în ale scrisului, cu toate că cineva (nu mi-a spus cine, persoană însemnată) lasă cu fervoare anonime deschise într-un colț, cu \'amelie scrie prost, excelență\' _________ d-l consul e vădit plictisit. (aerul e mai cald și umed ca în alte veri în sardinia) ia scrisorile, le preface în avioane de hârtie // eu le strâng uneori și le pun la presat că au miros de bomboane roz

et toi, noemie ;)
quelle surprise de te revoir ici
să fie din pricina d-lui mateescu ori.. hm .. :)

felix nicolau, esti criptic.

*si daca as fi fost suficient de prudenta, ar fi trebuit sa ma opresc aici, desigur, daca nu mi-as imagina de pe partea cealalta un zambet afirmativ-binevoitor: da, amelie, sunt criptic, nu-i asa?
de fapt, la inceput, gandindu-ma la nucul acesta de singuratate, eram chiar linistita: era un nuc mare, batran, asadar singuratatea parea liniara, bine-curgatoare, definitiv a ta. cea la care tii ca la toti ochii din tine
rostul codificarii este atins atunci cand nu mai vezi nucul din pricina nuantelor cerului; desigur, carligele imi pot sugera puncte de reper absolut viabile si trebuincioase// corzile late ti le rotesti pe dupa incheieturile mainii si asa, bine ancorat, capeti vremelnic o senzatie de confort..
pana aici parea ca e clar totul, rotund si rostuit temeinic, dinspre inauntru spre restul/ ceilalti/ nimic tangibil, infoliat perfect in pojghita de sticla cerata
mda.. deja odata ajunsa in punctul acesta, ma gandeam ca mai aveam o sansa daca ma intorceam, dar pupaza asta fara sex ma indispune teribil// e zgomotoasa asa cum suna din clopotei \'și linge ciocanul/ din papură albă\'
nu stiu cine e pupaza asta.. presupun ca e un element menit sa tulbure linistea singuratatii de sub cupola // sa fie de bine, sa fie de rau, asa dadatoare de \"ulcer albastru cu butoane de iarbă\"..

maitre, acum recunoaste si dumneata ca uneori subtitrarea e absolut necesara - ulcer albastru cu butoane de iarba -
nu stiu de ce butoanele astea ma induioseaza; iti vine sa apesi pe ele.. sa declansezi nusestiece// in cele din urma, un buton include un act absolut constient si responsabil (sau nu?)
si de fapt, un buton este facut pentru a apasa pe el (sau nu?)
eu apas _______

hm, si s-ar putea sa ai dreptate: in cele din urma, codificarea sensurilor unui poem este un gest perfect rezonabil, deplin autorizat si justificat din punct de vedere al artei pentru toti si deopotriva ne_la_indemana_oricui..
poetul invarte cheile pe deget// uneori poti sa-ti inchipui ca auzi de/click-ul seifului
de fapt, esti liber sa-ti inchipui, nu-i asa :)

p.s. consolator: dar se poate sa fi facut aici gafe antologice dar asta numai din pricina celor 9 cozi (late, hm) si a radicalului, uhh

carmen - multumesc
mihai - multumesc

carmen, fais comme tu penses que c\'est le mieux

nu stiu daca mai mult ma nedumereste sau ma mahneste inversunarea aceasta de-a-mi spune despre cat de prost am inceput sa scriu de la o vreme..
eu doar vreau sa-ti zic atat, carmen:
nu simt ca scriu nici mai bine nici mai rau.. o fac asa cum sunt acum // nu-mi amintesc sa fi scris vreodata ca sa fiu pe plac cuiva.. cel putin nu foarte recent.. prin clasa a III- a, poate, la cine-stie-ce compunere
desigur, apreciez sinceritatea si onestitatea observatiilor tale

ps: insa pentru a evita sa-ti produci disconfort poetic din pricina textelor mele, exista si varianta skip/ ignore amelie

c\'est comme tu veux
si tu penses que tu dois t\'en aller
que tu n\'as plus rien à faire ici..

vad eu, carmen, ca textul acesta nu e ceea ce se dorea/ se astepta de la mine..
presupun ca e vorba de o anume perceptie contrastant-lirica pe care o avem asupra unui subiect ales aleator (d-l mateescu si genofondul piscicol, de pilda)
mda, cred ca o sa mai vezi (din pacate) astfel de texte in pagina mea.. dar tu sa vii cand doresti.. eu pastrez rochiile amelie-i, doar stii. si revolverul, o, da :)

p.s.: dar pe mine de ce nu m-ati poftit sa vin cu tine si vincent la orly, hm?
cred ca in cazul asta nu-mi ramane decat sa fac un tur cu jet-plane-ul d-lui consul

p.s.offtopic: mihai iordan. i like it.

cher maitre,
ma simt onorata ca te-ai gandit ca amelie ar avea ce sa faca la cenaclu..
doar ca stii? sunt intr-o mare dilema acum: trebuie sa aleg repede, dar foarte repede intre o croaziera pe nil si un safari in kenya.. sunt pe agenda de lucru a d-lui mateescu, urmeaza sa plecam cat de repede si e teribil de important sa aprofundeze in prealabil problema migrarii pestilor
in plus va trebui sa-i marturisesc ignoranta mea legata de pestii din marea rosie..
si-asta ma nelinisteste, bien-sur :)

andu, hm,
marturisesc ca am avut asa un vag feeling ca in cele din urma d-l consul nu-ti va mai parea atat de antipatic (de fapt, ma bazam pe charme-ul lui personal)
oh-oo, altminteri textul e slab, sa fim bine intelesi :)

eu zic ca ar trebui sa fie hi, nu hy, asta in cazul in care te-ai gandit la o forma de salut, judecand dupa vocativul din titlu

hi - noun
- hello, hullo, hi, howdy, how-do-you-do

an expression of greeting; \"every morning they exchanged polite hellos\"
(dar e posibil sa fie posibil si asa cum spui tu.. ori :) sa fie un salut cu totul si cu totul special pentru d-l bob)

despre poema, nu intru in detalii.. si nici n-am sa ma preocup prea tare de mister bob..
aici am gasit o ela in haine de vacanta, usor iritata de canicula (si/ sau nu numai)
sau mi s-a parut? :)

anyway, summertime ela sounds like hot hot heat

marturisesc. am deschis pagina ta cu sincera detasare si circumspecta retinere
si presupun ca am citit cu desavarsita liniste pana la versul acesta:
\'într-o noapte le corbusier a visat o femeie\',

care mi-a indus mai intai o senzatie de frison scurt sau de vertij vag // si-asta mi-a amintit de raul meu de inaltime absolut banal /
evident ca, dupa o logica pur organica, ar fi trebuit sa incetez sa urc, sa incerc o conservare egoista a simturilor, dar..
\'într-o noapte le corbusier a visat o femeie\' si iar sentimentul acut ca visul te strange cu mainile goale de gat..

punct din care suisul devine halucinogen dar absolut necesar.
doar cand ajungi acolo, deasupra abia, poti incerca o reconstituire, o reasezare sau o linistire a respirarii macar.. chiar daca as alege sa stau cu bratele intinse lateral, cu varfurile talpilor perfect expuse golului si privirea in sus, foarte sus..

frumoasa scriere, dan mihut
las la poemul acesta steaua mea virtuala de azi

andu, indignarea ta mi se pare absolut justificata.
sincer, si mie imi vine greu de crezut ca bucatarul personal al d-lui consul, excelent titrat in ale gastronomiei italiene, a tratat cu asemenea dezinteres portia ta de insalata con salmone. desigur, voi pune sa fie aspru mustrat pentru neglijenta de-a folosi stridii in sosul de ciuperci in loc de anchois.. (mi se pare ca uitase si de capere, dar asta ramane de discutat mai tarziu).
si nici nu-mi trece prin minte sa comit indiscretia de-a zabovi asupra viciilor ascunse ale d-lui mateescu.. asupra acestui subiect am cazut de acord cu vincent. d-l consul prefera sa nu se cunoasca decat in cadru restrans ca joaca golf cu stangacie, pescuieste in sezonul interzis si o face hm, cu un amatorism absolut nostim, recunosc
ps: vincent il cunoaste personal pe d-l mateescu, vraiment. mi-a marturisit intr-una din zilele trecute ca verile poarta numai pantofi casual gen croco, marimea 44

ramona, adrian, cu voi as prefera sa servim cina intr-o seara rezonabil de calduroasa la fattoria, de pilda, asta daca vom alege sa fim kinky si in asentimentul d-lui mateescu in ceea ce priveste bucataria italiana.
sau putem incerca la balthazar, daca avem pofta de ambient frantuzesc.. desigur, doar daca nu vom fi in dispozitie de clubbing, dar aici il las pe vincent sa aleaga, hm? sau poate aveti voi alte propuneri?

anyway, multumiri si zambete pentru osteneala si nu numai :)

așa e, mihai, am făcut cum mi-ai spus

pentru că ești fotograful perfect/
pentru că nu-ți mai dorești nimic/
fiindcă ai cel mai performant obiectiv/

și eu am văzut atâtea unghiuri și nuanțe..

felix nicolau, cher maitre,

mă gândeam eu că fricativul acela îți va suna distonant pentru că așa mi s-a părut și mie însă dacă l-am îndurat până acum, am să-l las acolo
de fapt aș fi vrut să pot descrie în alt fel senzația impactului unei anumite consoane care ți se ciocnește de dinți, dar am vrut să condensez cumva - neinspirat, precum ai observat - , altminteri m-aș fi pierdut în cuvinte
în fapt :) mă simt ușor copleșită de calificativul de mai sus.. desigur, nădăjduiesc să ajung chiar să scriu de-a binelea și pe de-a-ntregul într-o zi.. u know what i mean

you`re absolutely sympa, FE :)

mi-a placut sinopsisul tau..
si-n linii mari, chiar ai avut dreptate.. oh-ooo, nici nu stii tu cata dreptate..
ai fost atenta la gestica, miscare scenica, cadre
si desi era asa cald, te-ai descurcat bine
good job, FE

corina, multumesc de grija si lamuriri tehnice
dar cred ca nu ma voi preocupa in momentul asta de subtilitatile de tip formal/ informal ale lui was/ were
o sa dau asadar cut here si voi pastra titlul asa cum e, cu amendamentul pe care tocmai l-am explicat mai sus
traditional grammar vs contemporary english grammar, wait for me, please

d-le peia, presupun ca ati avut o duminica din cele bune aici, nu-i asa?
sunt incantata ca, fie si doar folosind tertipul mignon si neonest al acestui text (si-aici l-am citat pe bunul meu amic mihai moise), ati revenit in pagina mea.
am sa ma gandesc ce e mai bine sa fac.. deschiderea asta laringiana imi da realmente batai de cap, precum s-a vazut

carmen, tie-ti multumesc pentru sinceritate, pentru incredere..
ai toate odaile ameliei la indemana cand vei dori sa-ti treci vreo amiaza :)

mariana, e bine ca te-am regasit printre oaspetii mei..
ma bucur mai ales ca ai intrat totusi, desi asa multa forfota a fost azi aici..
ma gandeam ca din cauza caldurii sau din pricina de radiohead, mai stii? :)

dorin,
am postat cu indoielile de rigoare textul asta..
si desigur ca nu ma gandeam ca va starni atatea reactii
so bizarre for me sa dau ochii cu atata lume, dar consider ca a fost o buna ocazie sa-mi cunosc colegii poezisti :)
nu stiu daca asta e drumul pe care voi alege sa scriu mai departe, cert e faptul ca azi m-ai ajutat..
iti multumesc pentru aceasta si pentru incredere, da,
pentru incredere..

limb by limb and tooth by tooth / tearing up inside of me
every day every hour / I wish that I was bullet proof

d-lui profesor mihut si corinei dragomir ~
ma tem ca daca eu am savarsit o eroare, din pricina de radiohead si bullet proof mi se trage
fara sa am abilitatile necesare unei contraziceri pe acest subiect, tind totusi sa cred ca in contextul de mai sus e corect spus: \'I wish that I was bullet proof\' , cu was, nu cu were, dar, desigur, puteti polemiza pe mai departe pe aceasta tema
ps: din cate stiu, radiohead e trupa de britanici.. si-mi vine sa presupun ca nu au probleme majore de stapanire a limbii
si de fapt, puteti da vina pe thomas yorke. el scrie lyrics-urile, n`est pas? :)

ah, salutari gratioase, d-le peia

(revin)

carmen, vincent,

trebuie să mărturisesc că nu mai credeam că va mai veni o zi ca aceasta, care să vă aducă aici la mine pe-amândoi, pe un text de-al meu (care se vede că nu place, ohh, aproape nimănui)
așadar am să fiu absolut suav-offtopic întrucât nu mă pot concentra să dau un răspuns relativ obiectiv la observațiile voastre
totuși, carmen, dacă m-ai lăsat așa mult timp de capul meu, firește că am renovat pe-aici cum m-a dus mintea.. dar hm, nădăjduiam să te simți confortabil și să-mi spui că uneori îmi stă bine să schimb trăsura cu un harley, nu-i așa?
vincent știe că uneori fac niște curse nebunești prin oraș (fără cască, u know)

ma belle marianne,
mă gândeam cum să te împac fiindcă ai venit așa de dimineață, m-ai luat din așternuturi buimacă de somn cum eram, să mă cerți în felul tau delicat și să-mi spui cum nu ți-a plăcut textul acesta.
desigur că n-am să mă îngrijorez foarte tare, căci știi? presupun că dacă am să te las să te dai în balansoarul meu din grădină și-ți voi aduce eu un trandafir alb în locul lui valeriu (merge și o margaretă? mie-mi plac mai mult), am să te îmbun cu siguranță, hm?
dar te poftesc să mai vii la mine, poate altădată vei găsi aici ceva care să-ți fie pe plac,
cinesămaiștie... :)

domnule mos craciun,
hmmm, amelie, draga de ea, mi-a soptit ...(la urechea stanga) sa-mi aduceti, pentru ca amelie noteaza toate nevoile copiilor in bloc notes, urmatoarele daruri: (amelie face botic)
1. bomboane rose pentru fratii mei din strainatate care imi trimit mesaje de sarbatori (hmmm, sanzienele... n`est pas?)
2. un alt jurnal pentru a prelungi ritmic existenta viselor mele (amelie sopteste ceva de....)
3. pastile pentru a scapa de țânțarii dependenti de sangele devocikai
4. si... si.. hmmm... o cutie de chibrituri pentru tine. si un servetel alb... da. stii tu ... pentru ca si eu si amelie ca si tine am fost tres cuminte

Camelia, pentru păstrarea tonusului tău liric și intelectual, ți-aș propune să încerci o nouă abordare a ideii de construcție poetică, începând prin a renunța la exprimări cu iz oarecum arhaic, de genul:
- mireasa cerului;
- calea sufletului cu amor;
- ghemotocul nemuririi tale;
. încremenirea moartă (de parcă ar putea să fie și vie.. sensul cuvântului \"încremenire\" este el însuși complet și suficient de expresiv);
- zărilor pierdute,

sau a inversiunilor:
- pustiul dor;
- cetate a sufletului cale;
- a nemuririi poartă.

trebuie să fiu sinceră și să recunosc că nu am reușit să trec la deslușirea semnificațiilor (mai adânci) ale poemului, din cauză că ochiul mi s-a agățat în construcțiile de mai sus.. nu mă pot exprima în privința aspectului lor desuet.. spun doar că poate ar trebui să le inserezi în text mai cu măsură.. să eviți să faci abuz de epitete, metafore sau inversiuni care țin poezia strânsă într-un corset pre-pașoptist

în ceea ce privește versul acesta:
\"Cleștarul îl ei ca un trofeu.\" hm...
trecând peste faptul că îmi alunecă rostul comparației, m-a pus pe gânduri din pricina lui : \"îl ei\"
nu era corect \"îl iei\" (persoana a II - a, singular)? nu te refereai la verbul tranzitiv \"a lua\"/ iau, de conjugarea I?

dincolo de aceste aspecte, deslușesc aici o autoare pasională, în căutarea sensurilor vieții și a marilor adevăruri ale iubirii