tania cozianu

dar era de la sine inteles, carmen, ca orice text ar fi fost asezat in dreapta, ar fi palit langa umarul statuii.
pentru ca asa e firesc. impactul vizual este primordial. desi nepremeditat. daca ar fi fost asa, desigur ca as fi priceput ca fotografia nu vine ca o completare ci imi face un deserviciu in fapt.
nu intru in detalii de nuanta, fiindca aici sunt doua enunturi care fiecare poate fi interpretat separat cu suma lui de concluzii:
1) textul e slab (ca atare);
2) textul e/ pare slab in asociere cu fotografia. (caz in care avem un deficit de conceptie.. // optim ar fi fost ca imaginea sa potenteze, nu sa eclipseze textul.. de aceea, zic eu, ceea ce e mai sus nu poate functiona ca o vizuala)

si da, bineinteles, reverenta, d-le grauenfels :)

ela,
te asigur ca asa a fost postata imaginea in pagina de la bun inceput. si am fost oarecum nevoita sa fac un usor compromis inestetic, intrucat daca as fi procedat la un resize, as fi afectat lizibilitatea textului. prin urmare, ramane asa.

carmen,
imi place tot mai mult ce s-a intamplat cu delictul acesta.
si nu (doar) din pricina stelutelor care au adus culorile lor in alb-negrul statuii.
ma gandesc ca intr-o masura insemnata, voi ati insufletit textul. era o statuie in piata publica. plouase de curand. fata statea pe soclul statuii si nici macar n-avea rochie rosie. doar sandale rosii. dar asta se stia deja. si oricum nu se vedeau de la distanta. fireste ca ar fi fost plicticos asa.. unde erau picanteriile de altadata? si capriciile toate? mofturile de tip amelie deja clasice aproape..
si aici trebuie sa ma opresc si sa fac iar o reverenta gratioasa d-lui peia (stie dumnealui de ce :) ) una lui andu si tie, mon cher maitre felix.
si ma minunez inca o data de capacitatile tale asociative, carmen, pentru ca ai esentializat si ai scos un poem din poem sau nu stiu, de undeva de dincolo de el ori dinauntrul lui..
ca in cutia in care gasesti o cutie mica si inca una si mai mica si inca... //
textul acesta ar fi putut sta ca o cutie frumos ambalata, dar goala si rece. ramasa nedesfacuta
dar ati fost voi :)

de fapt, facand abstractie de text/ fotografie, cel mai mult si mai mult mie mi-a placut dialogul acesta cu voi toti
si nu voi banaliza spunand despre cate am de invatat de la fiecare in parte. doar ca e bine, zic, cand va aud pe voi, carmen, d-le zabet, facand conversatie despre vermeer, dada, breton, vremea de la biaritz, pariuri hipice & stuff//
cu andu ramane sa lamuresc uneori chestiuni legate de social relation and communication, essence&contents, noesis..
iar partea gourmandize heartandsoul o savurez cu d-l peia. e drept, aceasta e una din cele mai savuroase gratie mm, afinitatilor elective, de pilda
si nu in cele din urma, voi marturisi aici, ca nu mai trageam nadejde ca dumneata, maitre, vei spune vreodata vezi ca poti, daca vrei? ma onoreaza incurajarea si increderea ta
desigur, astept acum efectul de recul si-mi asum, chiar daca glontul va ricosa din fruntea statuii cine stie unde

eu zic, d-le peia, sa iti orientezi studiile inspre pestii de talie mica (si recomand aici cu mare caldura speciile decorative de acvariu)
si sa lasi dumneata acipenseridae-le in grija d-lui consul mateescu, intrucat mi se pare ca v-am facut cunostinta nu demult.
mai cred, d-le peia, ca sturionii necesita rabdare si aplecare temeinica, nu doar uneltele trebuincioase de pescuit si hm, mai ales tactica, indemanare si de ce nu, o anume absolut necesara perversitate a mintii (fireste, aceasta, intr-o masura perfect benefica, nu-ti lipseste, este bine stiut)
asa ca mergi dumneata la mare, d-le peia, (se poate si-n extrasezon) unde cu certitudine vei gasi pastrugi si pastruge sanatoase si nu mai putin feminine, in stare cruda si cu mintea neviciata de metehne delictuale fara de fior liric et caetera.
ps: si-mi poti aduce si mie vreo doua, asta evident, doar daca te incumeti sa(-mi) prepari o saramura comme il faut, ça veux dire strasnica si bine condimentata

acestea fiind zise, ma bucur vraiment de intrerupere, d-le andu,
in fapt, este magulitoare interventia ta aici, cu atat mai mult cu cat nu ma (mai) asteptam sa-si faca cineva timp sa felieze textul de langa umarul statuii, in contextul in care polul atentiei parea ca se mutase definitiv la poalele presupusei rochii rosii de pe marmura.
si m-as hazarda sa afirm, citind ce ai scris mai sus, ca ti-a reusit pe deplin cea mai corecta dpdv liric sectionare a maduvei delictului.
mana sigura, ochi subtire si dur ca lama de bisturiu, deprinderea de a executa chirurgie plastica de tip intelectual open mind.
iar daca in final cineva a gasit de cuviinta sa afirme ca tania gandeste, oh, asta depaseste muuult asteptarile pe care le-as fi putut avea de la delictul acesta

d-lui a. grauenfels: \"bustul grec spectaculos, eclipseaza textul\". bingo. ei?
carmen: \"Fiorul este in Peia.\" categoric, da.

ah, d-le peia,
preferam afirmatia cu you have such a beautiful mind, tania.
insa venita din partea dumitale constatarea referitoare la creierul meu primejdios am s-o iau drept un compliment si iata, ca purtatoare de rochie rosie, ma voi simti magulita sa-ti inlocuiesc uneltele cele pricinuitoare de razii cerebrale cu altele mai inofensive, de pescuit sportiv, de exemplu.
acum, care e legatura dintre pavajul din piata publica, statuia cu barbia aplecata contemplativ peste umar si becisnicia mea drapata in purpuriu, ramane sa o gasesti dumneata in meditatiile de pe malul lacului
si poate imi veti intocmi prin urmare un profil mental d\'évaluation coerent, indulgent si hm, cumsecade (?!) pentru luarea mea aminte

carmen, tu es bien venu, comme d`abitude

prea bine, d-le peia
voi da un switch lejer si voi glisa centrul atentiei cititorului in partea nevazuta a imaginii. aceasta va fi, evident, cea mai provocatoare tocmai prin puterea ei de autosugestie
asadar, ca exercitiu, ma bazez pe puterea de inductie si in the dark side voi purta pentru dumneata rochia cea rosie.
ma bazez pe efectual vizual absolut dezastator dintre albul virgin si rece al pietrei si purpuriul incandescent vag acoperitor al altui alb.
despre care, nevorbind acum si aici nu voi face decat sa obtin o amanare a savarsirii delictului nustiucare

si vom face un minim efort de imaginatie sa-l numerotam pe-acesta cu 1. asa. pour un petit caprice d`art

eu zic asa, carmen,
ca daca as fi stat pe soclul statuii intru savarsirea delictului mai sus pomenit, in asa fel incat sa tulbur/ bulversez/ precipit hm, buna si cumsecada circulatie pe trotuar a cetateanului/ privitorului onest, textul ar fi iesit intr-adevar cremos, pastos, picant si starnitor.
daca stau si ma gandesc bine, as fi putut atarna o rochie rosie pour le plaisir des yeux de bratul statuii pana s-ar fi simtit miros de piatra fierbinte si arsa.
doar ca ma tem ca atunci ai fi spus ca din nou am coborat in strada in tinuta sumara cu barbia si degetele pline de topping de ciocolata.
asa ca am savarsit un delict tern, corect, neinteresant, in sacou si tocuri regulamentare, plate, pentru ne_isterizarea opiniei publice.

macar nu voi primi, nu-i asa? amenda pentru generare de fiori pe domeniul public :)

carmen, carmen,
iata ce mirare mi-ai adus tu mie aici :)
(e drept ca-mi inchipuiam ca o vreme, hm, lunga? n-ai sa mai doresti sa lasi semn asa stralucitor oricate maruntisuri de-ale ameliei vei mai gasi pe pagina asta. cu-atat mai intreaga surpriza mea acum)
cat priveste anomaliile anatomice ale verbelor mele, ai dreptate.
sunt aici cateva cadre care pot induce senzatii de tangaj gramatical/ presupun ca asta vine din inabilitatea mea de transpunere paralela in planuri temporale diferite, insa perceptia trebuie condusa, cu tot disconfortul, chiar pe acele timpuri verbale.
observatiile tale, ca cititor, raman insa corecte.
si eu o prefer pe danae, de-aceea frica mea se va numi instinctiv yvonne
ma gandeam ca daca vei trece pe-aici vei sti ca intre danae, adele bloch si yvonne sunt curenti de ape, cascade si serpi. dar toate astea mi le asum

la fel cum imi recunosc si frica
frica aceea care incepe cu smulgerea primei falange
noemie, tu stii
\'cea mai curajoasa smulgere si indepartare\', spui?
probabil ca ochiul tau cyan poate vedea si dincolo de interfata textului. eu am indoieli. aici ma vei privi cu aer usor plictisit si-mi vei spune ca indoielile (a se citi fricile) fac bine la ten
iar eu n-am sa te cred
din nou

ps: am sa las asa acum verbele acelea, carmen, pana cand voi reusi sa-mi ordonez spatiile temporale

emilian, cornelia

mă bucură felul în care s-a pliat percepția voastră pe textul acesta
asta mă face să mă gândesc că nu e prea mult surrealistic view aici ( :) )
e un lucru ce mă liniștește pentru că mi-am dorit să fie un text pur senzorial
iar dacă voi ați simțit atmosfera, starea de roșu, nuanțele de la rece până la fierbințeala din urmă, de la calmul de salon până la pierderea de sine, înseamnă că pot clasa dosarul rouge în biblioteca de nuc

o cumplita indrazneala camuflata sub artificii rafinate?
au contraire, maitre
incercam doar sa experimentez cum as putea reduce din aria de seductie a rosului intins de jur imprejurul peretilor
ma gandesc de o vreme cum (mai) poate fi perceputa fotografia avangardista in era digitala
si cred ca, pentru a scrie poezie astazi, ar fi necesar sa o vizualizezi ca pe o fotograma si sa o lucrezi intr-o maniera absolut spontana

pentru ca asa cum fotografia nu se poate descatusa de influenta picturii, tot asa nici poezia nu va putea ramane nepenetrata de filoane vizuale mai mult sau mai putin explicite

faptul ca poezia manipuleaza este bine stiut
man ray folosea tehnica manipularii in realizarea fotogramelor, captand imagini abstracte prin pozitionarea obiectelor pe suprafete sensibile la lumina
presupun ca in mod similar ar trebui manevrate cuvintele

.. ma bucur daca ai vazut mai sus o ramasita de belle epoque fie ea chiar disimulata
si eu care voiam sa te intreb daca de-acolo de la dumneata nu se vede c-as fi muscat prea tare din surrealismul asta de care ma tem..

ps: iata ce comm snob a iesit :(
ps2: nu eu am stiut, hm, asa ca..

vă mulțumesc pentru opinii, grijă, intenții și nu numai

astazi ma uitam la ana si ma gandeam sa dau click dreapta/ delete
am amanat executia din motive care-mi scapa si acum // si
// ce neasteptata surpriza, andu moldovean
fireste ca e posibil sa-ti placa ana fie si doar din rezoane epicuriene
desi iti dau dreptate.. dpdv muzical, coregrafic, filosofic si senzitiv, mai e de lucrat la ana pana sa izbutesc sa o fac sa semene cu imaginea din mintea mea
mda, doar ca nu am cum sa ma ating de talpile anei
motric vorbind, ele sunt exact in locul in care trebuie sa fie ca sa te faca sa te trezesti tanjindu-le
perceptia ta muzicala este absolut justificata - am sa vad ce e de facut acolo (desi chiar nu am vreo idee, intrucat pentru \"a tanji\" nu gasesc niciun sinonim care sa-mi convina, iar talpile anei nu le pot desprinde din tarana)

p.s.: usor bizar mi se pare faptul ca mi-am amintit de ceva vreme de un text mai vechi de-al tau - in proza, daca nu ma insel -
construisei acolo o imagine perfect credibila si vie.. un cadru nemiscat cu un el in camera din care ea plecase
el intr-o remarcabila incremenire urmarind traseul talpilor ei goale imprimate in podea
(nu stiu daca-ti aduci aminte, dar mi-ar face placere sa stiu ca totusi n-ai scos textul sau hm, daca nu mai e acolo, sa-l reasezi in locul lui)

mi-s dragi de tot talpile anei :)

mihai moise,
mi-ai adus la cunoștință în repetate rânduri părerile
tale referitoare la textele mele.
pentru mine rămâne de neînțeles venirea ta în
această pagină, în contextul în care știi prea-bine
că nu se ridică la înălțimea opțiunilor tale poetice
prin urmare,
nota 1: să ne înțelegem - consider opiniile dumitale aici
nule și indezirabile. așadar ți-as fi recunoscătoare dacă ai
cruța din timpul tău de scris și-al meu de lectură
nota 2: desigur, poți continua să-ți expui observațiile,
cu mențiunea că acesta este ultimul meu
răspuns pentru tine.

here is my last word:
amelie is a non-partisan non-profit non-commercial organization

nu citesc în sindrofii, nu public, nu scriu poezie
nu lipesc afișe cu textele mele în vestiarele proletare
de la steagul roșu
și nici în aeroportul băneasa

so, keep u`re poetical good intentions for someone else

bonus track 2: the Hatter and the March Hare

and that\'s all

ioana,
crede-mă că știu prea bine (oh-ooo) părerea pe care o ai despre scrisul meu.
așa încât mi se pare absolut inutil să vii periodic
și să afirmi
într-un fel sau altul aceasta:
taniascrieprost, taniascrieprost
belive me, am priceput de întâia oară
posibil remediu: nu-mi rămâne, așadar, decât să-ți recomand cu maximă
căldură să eviți pe viitor pagina tania cozianu,
pentru a nu-ți pricinui disconfort poetic
ai putea să încerci, măcar.

bonus track: the White Rabbit

amicalement, amelie&grig

mulțumesc de grijă, ioana, însă cred c-am să mă descurc.
voi folosi bâta mea de croquet pentru situațiile de urgență poetică
sau după caz cea de baseball a lui grig
nu pot decât să-mi exprim realele mele regrete, total
neîngrijorate de\'altfel, privitoare la faptul că am fost așa de
inabilă încât să construiesc un personaj definitiv antipatic
(după gusturile agonice, evident)
p.s.: nici ție nu ți-a plăcut grig, dar îți voi dărui totuși
s&w-ul de jucărie din recuzita cu fake-objects de la conac

p.s. pentru d-l vasile:
fie cum dorești dumneata, doar liniștește-te, da?
nu-l ucid pe grig. plecam în insule.
și gata.

(the end)

d-le aurelian vasile,
de fapt, ce frământări referitoare la grig ai?
te nemulțumește nedibăcia mea în alegerea armei? ora 17 ți se pare nepotrivită? ori poate că nu consideri că s-ar cuveni să mă înfățișez în costum de călărie la o astfel de ceremonie?
și-apoi, stimate domn, pentru o scenă ca cea de mai sus, nici eu - nici grig nu așteptam aplauze - asta se deducea din context
uite, încerc o dezamorsare a tensiunii aici
hai să facem așa: dumneata servești în condiții optime de securitate un ice longdrink, după care voi da dispoziții ferme ca șoferul d-lui grig să te conducă în bună-stare până acasă.
(optional) do u feel ok about that?

ia să vedem pe cine avem aici..
așadar, un oarecare domn pe numele său aurelian vasile vine și presupune cu sinceritatea lectorului buimăcit de interiorul extravagant al biroului lui grig, că mie mi-ar plăcea cocktail-urile (sic)
stimate domn, liniștește-te, observația dumitale este subiectiva și complet falsă.//
iar nedumerirea ta legată de dorința firească, să zicem, de-a plasa textul de mai sus în perimetrul prozei sau al poeziei, mi se pare prea puțin justificată, având în vedere încadrarea la personale a textului
ca urmare, intervenția ta aici e absolut inutilă, dar am trecut-o cu vederea întrucât m-a amuzat teribil nerăbdarea ta de-a citi gazeta de-a doua zi cu știrea despre grig
eu zic să mai ai puțintică răbdare, stimabile :)

trebuie sa admit, d-le andu, ca observatiile de mai sus mi-au facut reala placere. si m-au magulit intr-o oarecare masura, cu atat mai mult cu cat caracterul lor explicativ-negativ era, nu-i asa? evident :)
iata un cititor atent, bine-intentionat si critic, mi-am spus, lucru care nu m-a mirat deloc, tinand cond ca intrebarile sunt absolut pertinente si indreptatite
asadar, sa le luam pe rand:
1) bentley-ul s1 continental fastback e o masina de lux produsa intre `55 si `59 care se vinde inca la preturi fabuloase (stiu unul din `56 care a fost evaluat la 196000 lire sterline). take a look here:
http://www.luxcars.ch/wallpapers/740_bentley_s1_continental_fastback_1600.jpg
2) puseul liric nu e totuna cu impulsul de ce natura ar fi el (hm, doar stii, d-le andu, ca in genere sunt destul de minutioasa in alegerea cuvintelor)
asadar: puseul e mai degraba un acces ori o izbucnire sau o criza, de ce nu, in vreme ce impulsul eu il vad relativ mai restrictiv - ca pe un imbold ori stimulent (desigur, la o vedere in treacat, sensurile pot avea si un areal comun) - ca urmare, aici las asa
3) ora 17 imi pare absolut convenabila - iti zic eu ca merge :) (amelie subiectiva)
4) bratul drept perfect perpendicular pe tampla - bine, fie, probabil am sa scot \"perfect\" - cred c-am vrut sa accentuez un netremur, dar nu mi-a iesit
5) mda, si aici ai dreptate.. e posibil sa fi comis un abuz descriptiv obositor pentru ochiul lectorului.. am sa ma gandesc ce e de facut aici // semnificant, mda :( poate simptomatic sau deloc, hm - voi vedea
6) smith & wesson airlite e un revolver mignon, de vreo 360 g, pe care-l voi folosi pentru tampla lui grig. (am probat. imi incape foarte bine in palma) si voi merge pe varianta single action nu double - chestiune care deja devin prea tehnica chiar si pentru o personala, nu-i asa? :)

ca urmare, consider vizita ta, d-le andu, cu totul si cu totul binevenita si eficienta :)
si chiar iti multumesc, sincer

domnilor, cu-adevărat cu voi a fost una din cele mai liniștite seri așa cum n-au mai fost demult aici

doar că mă uitam la tine, vincent și la tine, cher maitre și mă gândeam fără tulburare că e oarecum logic cum amândoi ați căzut de acord că această așa-zis lume de tip amelie e ușor autistă
hm și chiar dacă ar fi așa, e momentul să mărturisesc cu absolută detașare de orice viciu liric, că în fond, aceasta nu mă-ngrijorează deloc :)
nici percepția dinăuntru nici cea dinafară

mda și de fapt, n-am să ezit să-mi mărturisesc egoismul scriitoricesc și să spun că prea puțin îmi pare acum esențial dacă grig e pe placul cuiva.. :) ____
mă gândesc c-ar fi și destul de complicat să fac din acest grig un tip pe placul celor mulți..
e drept că grig e un excentric adaptat altor vremi, cumva în stilul lui jacques rigaut, dar am să mă mai gândesc la asta..

http://rigaut.blogspot.com/2006_05_01_rigaut_archive.html