Poezie
ARDEALUL
1 min lectură·
Mediu
ARDEALUL
De treci codrii si Carpatii
De la Bucuresti la deal,
Ti se-nfatiseaza mandru
Minunatul nostru-Ardeal.
Sus pe crestet are roata
Cununa muntilor Carpati,
Munti bogati ce aur poarta,
Dar mult timp am fost furati.
Jos sunt sate minunate
Cu oameni mult gospodari,
Istoria punand alaturi
Pe romani,sasi si maghiari.
Romanii sunt bastinasii
Astei vetre stramosesti
Si pentru asta-ndurara,
Multe chinuri omenesti.
Ardealul frumos si mandru
Si cu multe bogatii,
Atrase priviri dusmane
Pe la mari imparatii.
Astfel secole de-a randul
Zace sub povara grea,
Pana cand Ardealul nostru
Se uni cu tara sa.
Romanul e bun si iarta,
E crestin si omenesc
El cu ceilalti sa traiasca
Cat se poate de firesc.
0310256
0
Conține multe greșeli de exprimare.
Sus pe crestet are roata
Cununa muntilor Carpati,
Munti bogati ce aur poarta,
Dar mult timp am fost furati.
Subiectele sunt Ardealul și Carpații pe care îi \"uiți\" printr-un \"dar\" și \"ne\" aduci în peisaj.
Românul nu poate fi \"omenesc\", poate uman?!
În primele strofe te exprimi în prezent ca apoi să treci la timpul trecut, ca să amesteci totul în penultima strofă:
Astfel secole de-a randul
Zace sub povara grea,
Pana cand Ardealul nostru
Se uni cu tara sa.
Eu zic să nu te lași de scris, exercițiul își va spune cuvântul!
Cu simpatie,
Pan:)