Poezii

Luminile razelor lunii curate, Albastre si pline si pline de zel, Lucesc stralucind in feerica noapte, Si-albasru si negru lumin-au in el. E liniste-n noaptea de vara de-afara, Când stele si

Prima iubire Cand sarutarea bland-a brizei Lin de pe buze-ti se coboara, Tu o trimiti acum iubirei Ce ai avut-o-ntaia oara. Cand valul inspumat se sparge La tarm,acum a cata oara, Tu o te

Visare Privesc acum marea mea lina, Ce ma-nconjoara in surdina, Cu-acorduri lungi de violina, Parandu-mi marea mea straina. Privesc acuma cum din mare,

Iarta-ma Doamne,iarta-ma, Pe mine cel mult pacatos, Iarta-ma Doamne,iarta-ma, Pe mine iubitor de frumos. Iarta-ma Doamne,ca eu iubesc, Cu preaplinul dragostei mele, Tot ce-i mai bun si frumos

Bunicul meu E-atat de alb Si-atat de bun, Bunicul meu E cel mai bun Din lumea asta Si va spun, Va rog sa ma credeti Ca stiu ce spun, Si-o sa vedeti. E nins de ani Dar e frumos, Cu

Surasul unui pui de lacrima Pe-un colt de ochi abia soptit, Pe un suras de fericire, Un pui de lacrim-a venit, Ca sa ne dea multa iubire. Si ochii suradeau din plin Fiind spalati de

In vant acum eu ma prefac, In vant acum eu ma prefac, Cu pletele-ti ma joc pe plac, Si-ti mangai ochii mari,vioi, Si zburd pe umerii tai,goi, Si-obrajii-ti mangai cuminte, Simtind fiorul tau

VISARE Privesc acum marea mea lina, Ce ma-nconjoara in surdina, Cu-acorduri lungi de violina, Parandu-mi marea mea straina. Privesc acuma cum din mare, Se-nchiag-un chip ca o vapaie, Cu

RUGA NOULUI NASCUT Mamelor,ma ascultati, Pe copii nu-i lepadati Pe oriunde si oricum, Eu,va dau sfatul cel bun. Fata,mama-ai devenit, Copilasul a venit, Nu-l auzi cum tipa,zbiara, Nu te

Primavara Departe-n zari,la orizont s-arata, Un palid soare,care pare sclipitor, Ce abureste roua florilor vioaie, In atmosfera pura a primaverilor. Si sub dulceata blanda a razelor

VIATA Se naste-odata un pui de om Si frumos creste vlastarasul, Invata si se face domn, E mare de-acum copilasul. Dar vine viata cu valtoarea Dificultatilor multiple, Si omul nostru greu

LUMINA Intunericul e bezna, Si bezna intuneric e, Si unde intuneric e, Nimic nu e. Dar se zareste-o scanteioara Si scanteioara asta creste Si-ndata ea flacara este, E flacara luminii

ARDEALUL De treci codrii si Carpatii De la Bucuresti la deal, Ti se-nfatiseaza mandru Minunatul nostru-Ardeal. Sus pe crestet are roata Cununa muntilor Carpati, Munti bogati ce aur

Frumosii ochi Ma pierd in ochii tai adanci, Ca-ntr-un ocean de frumusete, Ma-mbat cu ochii tai frumosi Ca-n dulce vis de tinerete. Ma minunez de ochii tai, Lumina bland-odihnitoare,

C R E D de C.Tanasa Cred in om si-a lui putere, Cred in gandul lui,si-n mine, Cred ca omenirea asta Va trai candva mai bine.