amintirile noastre
caută drumul întoarcerii acasă
dacă tot vrei să mă uiți
uită-mă în buzunarul de la piept
al negrei cămăși cu dungi verticale
uită-mi mai bine singurătatea lungă cât un
pătrunse de dor suflete prizoniere se sting
în garsoniera ce elegant își zice:
sunt viața
unul dintre ei a fugit...
(prin gaura cheii iubește?)
mi-am trimis sufletul
părăsit de-o aripă
făurește-mă demiurgic din lutul primordial
pe calapodul împlinirilor tale
și-atunci la ceas de taină ideea creată
deveni-va cometă călăuză a frământărilor noastre
către lumea philosophic numită
Sufletele se plimbau
într-o îmbrățișare androginică
în care eikon-urile
pictau dinspre gri către alb
atâtea amintiri acoperite de cenușă
bucuria regăsită a fulgilor de nea
croșeta molatec
TN