A fost odată un prinț întunecat
Ce a trăit în trecutul îndepărtat
De umbra lui fugeau cu toții
Căci știau căi chipul morții
Stăpînul vieții de mai apoi
Prințul a învins acest război
Devenind un
Un străin s-a apropiat de fîntîna din vale
Dar a fost respins cu sudalme în cale
El setea și-o respinge cu apă din mlaștină
Gîndindu-se mereu la locuința sa de baștină
Căci doar acolo el este
Noaptea se transformă în zi
Nimeni nu știe mîine ce va fi
Doar o flacără roșie în ochii mei
Vorbește despre măreția ei
Dar nu înțeleg ce simbolizează
Picătura de pe cer ce mă veghează
Se zbate
Cînd timpul a străbătut un drum îndelungat
Cînd secretul istoriei a fost divulgat
O pagină aleasă din cartea vieții noastre
A fost ruptă și uitată în putrede lăcașe
Zei păgîni,existență
Sunt o boare de vînt adusă de pe mare
Ca să călătoresc prin chinuita zare
Și să privesc tăcut în urma mea
Cum timpul dispare........
Sunt o piatră bătrînă aruncată spre cer
Ce cade spre pămînt
Am fost răpus cu cea mai mare furie,
De timpul scurs în vanul nebuniei
Mereu cu sufletul plin de durere,
Mă zbat p-u o viață plină de tăcere,
Deorece ți-am zis doar la revedere,
Dar nu adio în
Slăvit am fost cu sînge pe față
Parcă am trăit o altă viață
În alt trup,în altă înfățișare
Într-o glorioasă eră plină de războaie
Parcă am fost un ostaș doborît
Într-o bătălie istorică
Universul de departe,
pare a fi o plapumă neagră,
Îmbibată cu stele,
ca o pată albă,
Tainele cerului întunecat,
amintirile trecutului îndepărtat,
Amintiri dureroase,
pline de jale,
cum au
