Poezie
Alter Ego
1 min lectură·
Mediu
Un străin s-a apropiat de fîntîna din vale
Dar a fost respins cu sudalme în cale
El setea și-o respinge cu apă din mlaștină
Gîndindu-se mereu la locuința sa de baștină
Căci doar acolo el este mereu binevoit
Cu sufletul deschis de toți este întîlnit
Dar nu importă că trăim sub același soare
Că bem aceeași apă din sfintele izvoare
Că suntem acoperiți cu aceeași noapte
Că luptăm împreună în aceeași oaste
În creierul omului o celulă se zbate
Ce răspunde pentru cuțitul înfipt în spate
Și fără mustrare trăim mai departe
Cu pîinea culeasă și depusă deoparte
Pielea propriea ți-e mai scumpă decît altă viață
Cînd sentința ți-a fost deja scrisă pe față
Drag mie cerul sub care trăiesc
Dar mă tem că într-o zi pe străin o să-l întîlnesc
Cum o să-l privesc cu ochii mei pustii?
De ce anume el,doar tu ar trebui să vii!!!
Unde???Mă auzi???
001025
0